Acum 32 de ani România era în doliu. Peste apăsătoarea dictatură comunistă a venit și cutremurul dezastruos din 4 martie. 1.500 de morți, zeci de clădiri prăbușite și pagube de miliarde de dolari - așa a arătat bilanțul acelei zile triste. Statisticienii spun că este evenimentul natural cel mai tragic din istoria României.
4 martie 1977, ora 21 și 22 de minute. România este zguduită de cel mai devastator cutremur din istorie. Într-un minut și 12 secunde s-au prăbușit 33 de clădiri din Capitală. Peste 10.000 de oameni au rămas prinși dedesubt.
Dintre aceștia, potrivit statisticilor, 1.571 au decedat. Totodată, alți 11.300 de oameni au fost răniți.
Actorul Toma Caragiu, regizorul Alexandru Bocăneț, cântăreața Doina Badea și scriitorul Corneliu M. Popescu au dispărut sub dărâmături.
Cele mai mari distrugeri au fost în București și în orașul Zimnicea care a fost aproape ras de pe fața pământului. Sute de oameni morți au fost găsiți și aici sub dărâmături.
Deși cutremurul a avut doar 7,4 grade pe scara Richter, el a făcut mult mai multe victime și distrugeri decât cel din 1940 de 7,7 grade pe scara Richter.
România se afla în plină epocă totalitară. Informațiile despre dezastru erau ascunse, iar oamenii aflau despre ceea ce s-a întâmplat doar de la martori și din zvonurile care circulau. Televiziunea și postul de radio insistau doar pe apeluri la calm. Populația civilă nu era lăsată să ajute la salvarea supraviețuitorilor. De aceea există până în ziua de astăzi date controversate cu privire la dezastru.
Pierderile comunicate oficial au fost de 2 miliarde de dolari, din care pierderi directe de 1,68 miliarde de dolari, iar indirecte, între 365 milioane de dolari și 1,2 miliarde de dolari.
La această sumă se pot adăuga alte 1,7 miliarde dolari reprezentând devizul lucrărilor efectuate, dar neraportate oficial.
Efectele dezastruoase ale cutremurului au fost puse pe seama faptului că în perioada anilor 1925-1940 au fost executate în zona centrală câteva sute de clădiri înalte cu șapte până la 12 niveluri. Majoritatea acestora nu erau proiectate să reziste la cutremure decât, cel mult, la unul singur. Majoritatea clădirilor înalte din București care s-au prăbușit în 1977 trecuseră deja prin cutremurul din 1940.
În mod surprinzător, clădiri la fel de înalte și de vechi, construite în mod asemănător, s-au comportat diferit la cutremur. S-a observat că zonele de șes au fost afectate mai mult decât zonele colinare din Dealul Spirii și Filaret. Pe această observație s-a bazat puterea comunistă atunci când a luat decizia de a transfera toate cldirile de comandă ale regimului în zona Dealului Spirii. Așa a început demolarea unor vechi cartiere pentru construirea Casei Poporului - actualul Parlament și a întregului Centru Civic din București.
Generalul de Brigadă, Eugen Epure își amintește că situația de la morgă era dezastruoasă. "Erau zeci de cadavre, unele incomplete, fără membre sau fără capete. Starea era și mai jalnică în cimitirul Ghencea 2 acolo unde s-a hotărât înhumarea, soldații au lucrat zile în șir. S-au înhumat persoane care erau incomplete chiar și în saci de plastic, iar altele erau de nerecunoscut".
Gheorhe Udor, General de Brigadă spune că "senzația era de sinistru puternic, era o lună plină și un praf imens peste tot erau oameni panicați, era o panică generală".
Cutremurul din 1977 a făcut mii de victime în Capitală, centrul orașului a fost cel mai afectat, s-au prăbușit cele mai importante clădiri din zona centrală. Zeci de bucureșteni mai poartă și astăzi amintirea clipelor de coșmar din timpul dezastrului.
