Relația dintre Traian Băsescu și Mircea Geoană analizată în cele mai mici detalii în editorialele de joi

Relația dintre Traian Băsescu și Mircea Geoană analizată în cele mai mici detalii în editorialele de joi
Lupta pentru conducerea țării consumă și joi cerneala editorialiștilor.
Cornel Nistorescu stigă pentru Cotidianul "Jos comunismul și democrația!"
Protestul lui Limbăeș și al câtorva servitori prezidențiali cu pixul a dus la un fel de decuplare a tramvaiului.
Prin Piața Operei nu trece nici un tramvai, ca prin Piața Maria. Trece mai degrabă fluxul psihic al libertății! În Piața Operei, Timișoara își arată enorma-i disponibilitate spre idei, etnii, curente și expresii. Acolo victimele din decembrie au încărcat locul cu dimensiunile fabuloase ale libertății. Cum se face că exact acolo a început un protest violent la adresa opoziției, deși se punea la cale cel mai important moment din deceniile postrevoluționare: Reconcilierea națională. Or fi tinerii României setați anapoda pentru a purcede la proteste violente la adresa opoziției și contra unei încercări de reconciliere națională? Să fi fost fotografia lui Mircea Geoană aninată pe Opera din Timișoara un semn zguduitor al unui comunism ce va să vină din subconștientul unora?
Sau avem de-a face cu o grosolană manipulare? La Timișoara, comunismul agită spiritele mai abitir ca necuratul strecurat în pantalonii politicienilor și toate datele pe care le deținem ne trimit spre un singur lucru.
Adrian Halpert analizează pentru Adevărul relația pe care o aveau "Comuniștii și vibratoarele"
M-am gândit că vreun mogul rău m-a folosit pe post de subiect într-o testare a capsulei timpului și, așa, m-am trezit în anii ’90.
Hotărât lucru, trăim într-o țară ciudată… Și mereu surprinzătoare, vorba unui slogan menit să reverse hoarde de turiști străini peste frumusețile patriei.
Bunăoară, mitingurile „spontane" de marți au dovedit încă o dată fantastica inventivitate a românului. De data asta în materie de strategie politică. Participanții strigau cu ochii ieșiți din orbite „jos dictatura!", dar îl sprijineau pe un candidat la Președinție aflat în funcție și care aspiră la un nou mandat. Poftim?!
A cui dictatură, că povestea asta mă depășește. Recunosc, sunt confuz. Tot așa cu scandările „jos comuniștii", hăulite de niște puști de 19-20 de ani coborâți direct din tribunele populate cu ultrași. Care comuniști? Sunt comuniști la Putere? Nu? Aaaaa, sunt ăia care vor să vină? Pentru ăia strigăm „jos"?! Păi „comuniștii" ăia care vor să vină nu sunt aceiași care, acum două luni, erau la Putere aduși de braț tocmai de aceia care acum strigă „jos"? Recunosc, sunt confuz. Nu mai înțeleg nimic!
Văzând agitația din stradă, prima mea reacție a fost, vorba colegului Ion M. Ioniță, să mă uit în calendar.
Marius Nițu compară în Gândul "Greșelile lui Băsescu și greșelile lui Geoană"
Campania electorală din ultimele zile curge după un șablon simplu. Traian Băsescu vorbește mult și greșește mult, iar Mircea Geoană nu greșește pentru că nu vorbește. Când deschide gura cu adevărat, dă în gropi cu aceeași grație ca și contracandidatul său. Întâi, actualul președinte greșește strategic pentru că încearcă să facă ceea ce niciunul din marii generali ai lumii n-a reușit. Vrea să câștige războiul, adică alegerile, câștigând absolut toate bătăliile pe care le-a început. Așa a ajuns Traian Băsescu, încercând să tranșeze câte un conflict, să deschidă noi și noi fronturi secundare. Președintele se luptă cu trei moguli capitaliști, cu o grămadă de comuniști în frunte cu Iliescu, cu liberalul Antonescu, cu Iohannis, cu diverși ziariști pe care "nu-i va uita niciodată" pentru ce i-au făcut, dar tot nu i-a fost de ajuns. În ultimele două zile a atacat-o pe Adriana Săftoiu, fostul său consilier, căruia "i-a poftit suflețelul" să-și pună soțul șef la SIE, a sărit pe Adrian Năstase care ar fi venit la el acasă să îl roage să-l scape de dosare și i-a tras una în trecere și lui Ludovic Orban, omul care ar minți când declara că n-a lovit niciun copil cu mașina. Nici măcar actualii consilieri n-au scăpat. Ieri, Traian Băsescu a spus cu subiect și predicat că a greșit pentru că n-a păstrat contacte mai strânse cu ziariștii, dar, asta este, așa l-au sfătuit consilierii. Să declari asta despre propria echipă în plină bătălie nu e deloc o mișcare înțeleaptă. Culmea e că aceste atacuri nu-i folosesc prea mult pentru că nu sunt lovituri decisive care să-i pună pe adversari definitiv la pământ.
Ionuț Stănescu urmărește, pentru Evenimentul Zilei, traseul unei afaceri fantomă "De la Aspen la Sinaia, via Mircea Geoană"
Orășelul se numea Aspen și se găsea pe valea unuia dintre afluenții râului Colorado. Paepke a iubit locul de cum l-a văzut și, câțiva ani mai târziu, a organizat aici aniversarea internațională a 200 de ani de la nașterea lui Goethe.
Evenimentul, la care au răspuns cu prezența Ortega Y Gasset și Albert Schweitzer, a legitimat înființarea institutului de dezbateri Aspen și a reprezentat suflul de care o așezare pustie avea nevoie ca să renască. Astăzi, este una dintre stațiunile de lux ale SUA și un refugiu preferat al actorilor de la Hollywood.
La începutul anilor 2000, John Rakolta Jr., un industriaș din Detroit, numit de puțin timp consul onorific al României, a venit în țara bunicilor săi ca să facă afaceri. Nu a venit singur, ci alături de vărul Mihaelei Geoană, Gheorghe Barba.
Vânzarea fabricilor comuniste era în toi, întreaga Românie se transformase în marfa unei consignații. Rakolta a cumpărat o uzină care stătea pe 14 hectare în Sinaia și l-a lăsat pe Barba să mimeze managementul acesteia. Vărul Mihaelei Geoană a petrecut șase ani în fruntea unei întreprinderi care a falimentat la ralanti.
Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News


























