Proiectul noului Cod Civil interzice părinților să-și pedepsească fizic copiii - VEZI AICI ȘI ALTE PREVEDERI ALE NOULUI COD CIVIL

Potrivit articolului 503, ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța tutelară, după ce îi ascultă pe părinți și ia în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, se precizează în noul proiect.

Totodată, Codul Civil interzice pedepsele fizice. Astfel, măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinți decât cu respectarea demnității copilului, fiind interzise orice măsuri care pot afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoțională a copilului, potrivit articolului 506.

În ceea ce privește religia copilului, părinții sunt cei care decid asupra acestui aspect. Credința religioasă a copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimțământul acestuia, iar copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur credința religioasă.

Minorul care a împlinit 15 ani poate să încheie acte juridice referitoare la munca, la îndeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia sa, cu încuviințarea părinților sau a tutorelui, precum și cu respectarea dispozițiilor legii speciale, dacă este cazul, potrivit articolului 42.

Codul Civil reglementează reproducerea umană asistată medical cu terț donator

În capitolul "Familia" din Codul Civil apar mai multe elemente de noutate. De exemplu, reglementarea reproducerii umane asistată medical cu terț donator, introdusă după modelul francez și canadian (articolul 458, alineatul 1:  părinții care, pentru a avea un copil, doresc să recurgă la reproducerea asistată medical cu terț donator trebuie să își dea consimțământul în prealabil, în condiții care să asigure deplina confidențialitate, în fața unui notar public care să le explice, în mod expres, consecințele actului lor cu privire la filiație).

În cadrul acestei reglementări se stabilesc principiile generale privind regimul filiației în situația reproducerii umane asistate medical cu terț donator. Astfel, potrivit articolului 457, reproducerea umană asistată medical, cu terț donator, nu determină nici o legătură de filiație între copil și donator și nici o acțiune în răspundere nu poate fi pornită împotriva donatorului. Codul civil instituie răspunderea tatălui față de mamă și copil, în condițiile în care, după ce a consimțit la reproducerea asistată medical cu terț donator, nu recunoaște copilul astfel născut în afara căsătoriei. De asemenea, potrivit articolului 463, tatăl are aceleași drepturi și obligații față de copilul născut prin reproducere asistată medical cu terț donator ca și față de un copil născut prin concepțiune naturală. Orice convenție având drept scop procrearea sau purtarea sarcinii pentru altă persoană este lovită de nulitate absolută.

Articolul 62 interzice "orice practică eugenică prin care se tinde la organizarea selecției persoanelor". În continuare, Codul Civil interzice "orice intervenții medicale asupra caracterelor genetice având drept scop modificarea descendenței persoanei, cu excepția  celor care privesc prevenirea și tratamentul maladiilor genetice". De asemenea, este prohibită "orice intervenție având drept scop crearea unei ființe umane genetic identice unei alte ființe umane vii sau moarte, precum și crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare". Inițiatorii proiectului subliniază, în acest context, că utilizarea tehnicilor de procreație asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil, decât în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul acestuia.

Soțul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soț poate obține o compensație, în măsura îmbogățirii acestuia din urmă, dacă participarea sa a depășit limitele obligației de sprijin material și ale obligației de a contribui la cheltuielile căsătoriei, potrivit articolului 343. În condițiile în care unul dintre soți suferă un prejudiciu material sau moral prin desfacerea căsătoriei, acesta poate cere soțului vinovat să-l despăgubească (articolul 403).

În același context, Codul Civil prevede, la articolul 406, prestația compensatorie, care nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. La stabilirea prestației compensatorii se ține seama atât de resursele soțului care o solicită, cât și de mijloacele celuilalt soț din momentul divorțului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum și de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta și starea de sănătate a soților, contribuția la creșterea copiilor minori pe care a avut-o și urmează să o aibă fiecare soț, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfășura o activitate producătoare de venituri și altele asemenea.

În contextul căsătoriei, care nu poate avea loc decât între o femeie și un bărbat, Codul Civil statuează că două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan și nici succesiv, cu excepția cazului în care sunt soț și soție (articolul 479).

Alte noi prevederi din capitolul dedicat familiei reglementează logodna, locuința familiei, alegerea regimului patrimonial, divorțul pe cale administrativă.

Potrivit noului Cod Civil, logodna este definită drept "promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria"

Astfel, o noutate în proiectul noului Cod Civil este cea referitoare la reglementarea legală a logodnei, definită drept "promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria". Pentru logodnă nu sunt prevăzute formalități speciale, condițiile fiind aproximativ aceleași ca și pentru căsătorie, cu excepția avizului medical și cea a autorizării date de organul administrativ, care nu sunt necesare. Conform proiectului de Cod Civil, logodna poate fi demonstrată prin orice mijloc de probă. În cazul ruperii logodnei, trebuie restituite "darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite" (articolul 285, alineatul 1). Logodnicul care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligat la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate. De asemenea, logodnicul care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligat la despăgubiri.

Pentru a putea dispune asupra locuinței familiei, este obligatoriu consimțământul ambilor soți, chiar dacă numai unul dintre ei este proprietarul acesteia (articolul 337, alinetul 1: Nici unul dintre soți, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune fără consimțământul scris al celuilalt soț de drepturile asupra locuinței familiei). În cazul nerespectării acestei condiții, proiectul stabilește sancțiuni diferite, după cum locuința familiei a fost sau nu notată în cartea funciară.

Pentru prima dată se oferă soților posibilitatea de a alege între regimul comunității legale, cel al comunității convenționale sau cel al separației de bunuri (articolul 327). Spre deosebire de actualul cod civil, cei care nu vor dori să li se aplice comunitatea legală,  vor putea încheia convenții matrimoniale, care vor fi autentificate de notar și, pentru a fi opozabile terților, vor fi înscrise în Registrul național al regimurilor matrimoniale, ținut în format electronic de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (la cererea soților, convențiile pot fi notate și în cartea funciară sau înscrise în registrul comerțului, precum și în alte registre de publicitate prevăzute de lege). În timpul regimului comunității, bunurile comune pot fi împărțite, în tot sau în parte, prin bună învoială sau pe cale judecătorească, fără nicio condiționare, lucru care nu este permis de legislația în vigoare.

Potrivit regimului separației de bunuri, fiecare dintre soți este proprietar exclusiv asupra bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată. În ceea ce privește modificarea regimului matrimonial, aceasta se poate realiza fie pe cale convențională, fie pe cale judiciară.

Divorțul pe cale administrativă se poate aplica numai dacă ambii soți sunt de acord cu divorțul și nu există copii minori (articolul 390). Căsătoria este desfăcută de ofițerul de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților, care va elibera, potrivit legii, un certificat de divorț. În caz de refuz din partea ofițerului de stare civilă, soții pot introduce cerere de divorț la instanța de judecată. Potrivit procedurii prevăzută de noul cod civil, cererea de divorț se depune de soți împreună. Ofițerul de stare civilă înregistrează cererea, le dă soților sfaturi de împăcare și le acordă un termen de două luni în acest scop. La expirarea acestui termen, ofițerul de stare civilă verifică dacă soții stăruie să divorțeze și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat. Dacă soții nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț, ofițerul de stare civilă emite o decizie de respingere a cererii de divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de judecată. Soluționarea cererilor privind alte efecte ale divorțului, asupra cărora  soții nu se înțeleg, sunt de competența instanței judecătorești.

O altă noutate legată de divorț privește custodia copiilor, care revine ambilor părinți, în comun, afară de cazul în care instanța decide altfel.

Proiectul Codului Civil propune, prin capitolul "Familia",  "o reglementare unitară a aspectelor de drept civil, inclusiv a celor legate de domeniul familiei", "renunțându-se la ideea unui cod distinct care să reglementeze acest domeniu - așa cum există în prezent", se arată în motivarea proiectului.