Fotografia captează o formaţiune compusă din gaz şi praf, substanţe împrăştiate de o stea ce a dispărut. Sistemul nostru solar va avea o soartă asemănătoare peste cinci miliarde de ani.
Formaţiunea fotografiată seamănă izbitor cu o pupilă strălucitoare albastră şi albul ochiului, înconjurate de gene. Ochiul lui Dumnezeu are mărimi considerabile, astfel încât, pentru a-l traversa dintr-un capăt în altul, ai avea nevoie de doi ani şi jumătate, călătorind cu viteza luminii, relatează telegraph.co.uk.
Ochiul lui Dumnezeu se află la 700 de ani lumină de Pământ, în constelaţia Vărsător. Descoperită de astronomul german Karl Ludwig Harding în 1824 nebuloasa Helix, poate fi observată şi de astronomii amatori, cu telescoape mai puţin performante.
Cea mai recenta fotografie făcută nebuloasei (foto) aparţine European Southern Observatory şi este bogată în detalii. Astfel, apar pe fundal multe galaxii îndepărtate ce nu puteau fi observate în fotografiile mai vechi.
Ochiul lui Dumnezeu, fotografiat în spaţiu
