Noul Guvern şi trecutul lui Băsescu, subiecte de editorial

În Gândul, Marius Niţu semnează editorialul \"Guvern bun, viitor prost\": \"Audierile din Parlament ne-au lămurit. Avem, în sfârşit, un guvern capabil, avem o linişte politică de se aude musca la talk-show-uri şi avem un viitor sumbru. 15 miniştri, unul după altul, \"au fost judecaţi după prestaţie\" şi au fost consideraţi competenţi. Pesediştii şi peneliştii din comisii au votat, pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale, pe inamicii pedelişti făcându-şi un calcul simplu: Ăştia tot ajung miniştri, o să trebuiască să trăim ani de zile cu ei, de ce să-i supărăm când putem şi noi mânca pe lângă ei o pâine, mai mică, ce-i drept. În teritoriu, \"consensul\" e deja pe faţă\".

Mircea Marian scrie în Evenimentul zilei despre Traian Băsescu într-un editorial intitulat \"Băsescu nu-şi condamnă trecutul ceauşist\": \"Sincer vorbind, nu mă interesează trecutul: acestea sunt cuvintele cu care a răspuns Traian Băsescu atunci când BBC World Service l-a întrebat, recent, dacă şi-ar face public dosarul de Securitate. Poate că această declaraţie pare surprinzătoare din partea unui politician care a condamnat comunismul. Să nu fiţi însă şocaţi, deşi o astfel de afirmaţie i s-ar fi potrivit mai degrabă lui Ion Iliescu. Foarte multe fapte arată că, în primii cinci ani ai regimului Băsescu, nu s-a progresat aproape deloc în stabilirea răspunderilor individuale pentru crimele din perioada comunismului\".

Ion M. Ioniţă scrie despre \"Revoluţia dialogului\" în Adevărul: \"Toţi cei care din exces de inteligenţă afirmă că 20 de ani au trecut degeaba, ar trebui trimişi înapoi în timp, să mai trăiască, măcar o zi, pe vremea lui Ceauşescu. Apoi, să vină şi să explice dacă, pentru ei, libertate este sinonim cu „degeaba\". Din păcate, Nicolae Ceauşescu nu a organizat un referendum în 1989 prin care să întrebe populaţia dacă îşi mai doreşte sau nu să trăiască în comunism, sub geniala sa conducere şi a Elenei Ceauşescu\".

În Cotidianul, Cornel Nistorescu îşi ia la revedere de la cititori: \"Aveţi în faţă ultimul număr al ziarului Cotidianul din acest an. S-ar putea să re-apară în anul următor. La fel de bine s-ar putea să nu mai apară niciodată şi numele să nu se mai regăsească decât în dicţionarele de istoria presei. La urma urmei, dispar firme, partide, chiar şi imperii! Ziarele fac parte dintre lucrurile care mor cel mai repede. Ele sunt doar expresia unui anume timp. Ţin o zi şi reflectă doar câteva ore de viaţă. Totodată, un ziar este o direcţie în societate. O tendinţă, o aspiraţie, un fel de vis împărtăşit de mai mulţi. Când el moare din lipsă de cititori e semn că nu mai reprezintă pe nimeni\".