Zis şi făcut. Zeci de mii suflete s-au strans in centrul Chişinăului, hotărâţi să denunţe fraudarea alegerilor. Din prea mult entuziasm poate, n-au observat că printre ei s-au infiltrat zeci de provocatori instruiţi. Băieţii solizi, raşi în cap, îmbrăcaţi în negru şi dotaţi cu staţii emisie recepţie. În câteva minute din demonstraţiile paşnice s-a ales praful!
Mai multi protestatari au forţat intrările în sediile Preşedinţiei şi ale Parlamentului. Au spart geamurile, au incendiat mobilierul şi au rupt
de pe pereţi portretele conducătorilor. În tot acest timp forţele de ordine, baricadate în interiorul clădirilor împroşcau în protestatari cu apă şi a aruncau cu grenade cu gaze lacrimogene. Cele 2 clădiri au luat foc.
Iar în faţa flăcărilor grupuri de tineri încercau să convingă scutierii
să treacă de partea protestatarilor. Steagurile României şi Uniunii Europene au fost arborate pe sediile Preşedinţiei. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Parlament, numai că de data aceasta, cei 2 tineri care au înalţat drapelul erau însoţiţi de oameni în uniformă. S-a dovedit ulterior că unul dintre aşa zişii eroi provine dintr-o familie de poliţişti.
În tot acest timp televiziunea naţională difuza o emisiune de divertisment, aşa că nu-i de mirare că oamenii de la ţară îşi vedeau de treburile lor... Seara, demonstraţiile au continuat în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în faţa Guvernului. De data aceasta însă protestul a fost paşnic.
Tinerii au prins lumânări şi au condamnat actele de vandalism. Cu toate acestea violenţele din timpul zilei au slujit puterii drept pretext pentru represiunile ce au urmat. În noaptea de 7 spre 8 aprilie spre protestatarii care au mai rămas pe străzi s-a tras cu gloanţe oarbe. Clădirile au fost din nou ocupate de forţele de ordine.Şi dacă ziua protestatarii au fost practic lăsaţi să intre să devasteze administraţia prezidenţială, apărată doar de soldaţi, peste noapte aceştia au fost înlocuiţi de adevăraţi profesionişti. Tot atunci au început arestările pe capete.
Tinerii anticomunişti erau ridicaţi de pe strazi, din căminile studenţeşti, universităţi şi chiar licee de oameni îmbrăcaţi în civil. Oficial au fost reţinuţi 300 de tineri, neoficial numărul celor privaţi de libertate a ajuns la o mie. În cea de-a 2-a zi de manifestaţii, puterea comunistă introduce vizele pentru români şi blochează accesul în Chişinău a demonstranţilor veniţi din toate colţurile ţării. De teama unor represalii, mulţi n-au mai ieşit în stradă.
Autorităţile comuniste au declarat că se vor folosi toate metodele necesare pentru apărarea ordinii constituţionale în Republica Moldova, inclusiv de armele de foc. În ziua de 9 aprilie în faţa Guvernului mai erau doar 200 de manifestanţi... Din piaţă, liderii Opoziţiei s-au mutat în birouri pentru negocieri cu Puterea, asta în timp ce o sute de protestatari au ajuns în beciurile Miliţiei.
După zile de arest, unii tineri au fost eliberaţi. Apar mărturii de coşmar. Mulţi dintre ei prezintă urme de violenţă. Ironie insa, capii poliţiei susţin că oamenii n-au fost batuti ci si-au pictat la propriu vânătăile pe ei. Ulterior ies la iveală şi abuzurile sexuale, iar în ziua de 11 aprilie părinţii unui tânăr de 23 de ani spun lumii întregi că fiul lor, care se afla în arest, a murit în urma batailor. Veriunea oficială: Valeriu Boboc a fost intoxicat cu gaze lacrimogene.