Marea confruntare de joi seară este dezbătută de editorialiști în ziare

Cornel Nistorescu vorbește în Cotidianul despre "Duelul disperaților".

Ce trăim noi se poate numi demență politică! Ai zice că și pisicile votează, necum măgarii, bivolii, maidanezii și broscoii! Ne separă anatomia și culoarea politică. Adică unul dintre cei doi.

Miza pare una pe viață și pe moarte. Și de trufie. Cică latinismul românilor face sângele să fiarbă. Nu cred. Încărcătura teribilă a alegerilor de poimâine este una dată de bani. Adică de corupție. Ești la putere, te-ai făcut om! Ai pierdut și treci în opoziție, te latră câinii, te cercetează poliția, te înjură vecinii. Sacul de bani câștigat în fruntea bucatelor se rupe la fund și te poți scufunda cât ai zice pește. Dacă ar fi fost o bătălie pentru cine pune în aplicare nu știu ce proiect, l-am fi luat la mișto. Să-l facă fraierii! Or, nebunia vine de la banii pierduți.

Doi țigani au mers cu trei sacoșe să schimbe patru milioane de euro în lei. În campanie se plătește în moneda națională. Trebuie achitate facturile. De păstrat, se depozitează în valută europeană. Din când în când, doamnele schimbă 4-5 mii de euro când merg la shopping, un fel de piață a nevestelor de miniștri și parlamentari. Doamnele de politician, nu de gură-cască! Acelea iau tramvaiul de 6 dimineața să ponteze fișa înainte de 7, ca să nu le taie ziua.

Petre Barbu se întreabă în Adevărul "Pe cine să pupăm?"

După ’89, pupincurismul s-a transferat din organizația de bază de partid în birourile corporațiilor și ale ministerelor.

„Te pup în fund, conducător iubit!" este cel mai spectaculos titlu al unui roman apărut după 1989 în literatura română. Aparține scriitorului Daniel Bănulescu și a fost publicat în 1994 la Editura Nemira. (Merită citit!) Când am văzut pentru prima dată acest titlu (păcat că editorul s-a speriat și n-a mizat pe cuvântul „cur", mult mai aplicat decât „fund" și chiar mai potrivit spiritului românului) credeam, în naivitatea mea, că „epoca pupatului" s-a încheiat în România.
taguri

Și societatea românească (mare cuvânt, societate!) va evolua pe competențe, nu pe pupat... Se știe, competența s-a dovedit în anii care au urmat o monedă fără valoare. Mi-am luat gândul că tinerii vor înlocui înclinația bătrânilor pentru lingușeli cu admirația (altă vorbă goală!). Atât timp însă cât ei învață în școli că pot trece examenele cu șpăgi și „datul cu periuța", este greu de crezut că această boală va dispărea.

Cristian Tudor Popescu scrie în Gândul despre "Frica și ura" candidatilor la președinție.

• Un adversar puternic al lui Traian Băsescu este o absență. Absența lui Adrian Năstase din confruntarea finală. Mircea Geoană nu e în stare nici pe departe să stârnească în populație valurile de antipatie, de ură pură pe care le producea în mod natural Năstase și pe care Băsescu a navigat spre victorie în 2004. De aceea dl. președinte nu pierde nici o ocazie de a-l evoca.

• Un adversar puternic, poate chiar mai puternic decât Traian Băsescu, al lui Mircea Geoană este o prezență. Prezența lui Ion Iliescu, cu șapcă de comisar al poporului, încă în primul rând al partidului. El face posibil strigătul: "Jos comunismul!" în 2009, altfel o aberație nostalgică, deoarece corect ar fi: "Jos comunistul!" - Ion Iliescu este ultimul comunist autentic din politica românească.

• Pentru un războinic, a lupta singur împotriva tuturor e un act de bravură. Pentru un politician, a lupta singur împotriva tuturor e o dovadă de incompetență. Dl. Băsescu bravează refuzând să înțeleagă această diferență.

• Dl. Geoană este predicatorul reconcilierii, al unității și cooperării. Probabil s-a antrenat mult în fața oglinzii ca să debiteze toate astea fără să-i tresară un mușchi pe față. Vă imaginați varanul, pitonul și struțul carnivor, adică Voiculescu, Vântu și Patriciu, strâns uniți întru altceva decât înlăturarea lui Băsescu? Sau pe Mazăre fraternizând cu Iohannis? Adrian Năstase renunțând să viseze la întoarcerea pe cai mari, Marian Vanghelie retrăgându-și proclamația: "Voi fi cel mai puternic om din România"?

Ioana Lupea descrie în Evenimentul Zilei cum arată "Sperietoarea PSD".

Monopolul asupra discursului mediatic, subordonarea TVR în campania electorală, discreditarea demonstranților anticomuniști din Timișoara cu epitete ca „huligani” au amintit, dureros, de abuzurile partiduluistat.

Resuscitarea resentimentelor latente față de PSD, parte a planului lui Traian Băsescu, este și singura șansă a acestuia pentru adjudecarea celui de-al doilea mandat.

Doar ura poate învinge ura: duminică vor fi testată la urne și forța, și durabilitatea ostilității românilor față de PSD.

Strategia lui Traian Băsescu de a-și face din Mircea Geoană contracandidatul pentru turul al doilea de scrutin al prezidențialelor, al cărei prim act s-a jucat la revocarea lui Dan Nica din funcția de ministru de interne, a funcționat.

Mircea Geoană este adversarul ideal pentru Traian Băsescu, tocmai pentru că poartă pe umeri povara istoriei partidului său. La reanimarea acestei povești politice legate de comunism, de mineriade, de corupție, de subordonare a presei și-a adus contribuția, din plin, și PSD, în spatele căruia s-a așezat Invincibila Armada condusă de oligarhi cu o imagine negativă, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu și Sorin Ovidiu Vîntu.