Confruntarea de joi seară dintre candidații la președinție, Mircea Geoană și Traian Băsescu, a continuat și vineri să fie subiectul principal de analiză al editorialiștilor.
Cristian Tudor Popescu scrie în Gândul despre marea confruntare ca fiind "Cu pumnul pe Biblie/Dreptul ultimei nopți"
Teribil la Mircea Geoană a fost procedeul care poate fi numit, cu o expresie veche românească, a face "urechea toacă". De fiecare dată când a fost în dificultate - "Cum se numește institutul?", "Ce piețe au câzut la export?" - dl. Geoană a încercat să ignore întrebările repetate ale d-lui Băsescu, făcându-se că n-aude, în vreme ce milioane de oameni le auzeau foarte clar. Nu pot să nu-mi amintesc de credința aproape religioasă a aparatului de partid ceaușist "tot ce ne facem că nu există, nu există". Acesta a fost și miezul K.O.-ului în picioare suferit de dl. Geoană în momentul "glonțului de argint" (cum își numește dl. Băsescu loviturile pregătite să-l termine mediatic pe oponent). Zeci de secunde, dl. Băsescu i-a repetat "Azi-noapte, la întâlnirea cu Vântu, v-a plăcut?", iar struțul Geoană, cu capul băgat adânc în nisip și fundul ridicat spre neoanele sălii, aștepta să treacă vântul. Restul e un ghiveci de ilogic și grotesc, cu nuanțe horror: al doilea om în stat, care ar putea fi și primul peste trei zile, se duce la cetățeanul Vântu, în noaptea dinaintea unei confruntări politice decisive, ca să se justifice că l-a numit "malefic și turbulent" într-un ziar! La care cetățeanul Vântu spune că M. Geoană, prietenul său secret de 4 ani încoace, a venit "să se relaxeze"! Urmează o secvență de romance politic: Vântu și Băsescu în parcare la Tâncăbești, șușotind ascunși de organele Securității lui Năstase - începutul unei alte frumoase prietenii care s-ar fi concretizat în sprijinirea discretă de către S.O. Vântu a d-lui Băsescu în 2004 și a durat până "într-un anumit moment".
Mircea Marian afirmă în Evenimentul Zilei că "Geoană doarme liniștit. La Vîntu"
S-ar putea ca relația prea intimă cu Vîntu să-l fi îngropat pe Mircea Geoană. Dar, înainte de seara zilei de joi, eram convins că Băsescu își va pe trece anul 2010 pe mare. Filmul în care părea că a lovit un copil a lăsat impresia că ar fi lovitura finală aplicată actualului președinte.
Nu mă așteptam ca dezbaterea televizată să producă surprize majore. Liderul PSD a încasat însă pe aproape întreaga întindere a meciului cu Băsescu și, chiar dacă nu a suferit un knock-out, episodul întâlnirii de taină cu Vîntu a fost echivalentul unui knock-down.
Sunt convins că multe dintre nopțile lui Geoană vor fi bântuite de obsedanta (și ușor cam scabroasa) întrebare a lui Băsescu: „Nici azi-noapte nu v-a plăcut întâlnirea cu domnul Vîntu?”.
Sincer să fiu, primul lucru pe care mi l-am spus a fost că Geoană nu e singurul prostănac în povestea asta. Ce sens avea ca Vîntu să-l cheme la el acasă, în plin centrul Bucureștiului, ca să afle toată lumea? Și de ce a fost nevoie ca patronul Realității să intervină telefonic, după dezbaterea Băsescu- Geoană, și să spună că este prieten, de patru ani, cu președintele PSD?
