Proiectul bugetului de stat pentru 2009, atât de mult tergiversat și contestat, are un mare merit: nu abdică de la necesitatea de a avea un deficit cât mai mic. Mulți au criticat opțiunea Guvernului. S-a spus, de exemplu, că în perioadele de criză statul trebuie să-și sporească, nu să-și reducă cheltuielile, pentru a preveni intrarea economiei în recesiune. Așa este.
Cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene, printre care și România, vor înregistra în 2009, după previziunile tehnocraților de la Bruxelles, un deficit mediu de 4% din PIB, cu mult peste limita maximă stabilită la Maastricht. În spatele mediei se ascund însă mari discrepanțe: deficite de 11% din PIB în Irlanda, dar de numai 2% în Germania. Situația diferă foarte mult de la țară la țară, iar cea din România nu se aseamănă cu nici una din Uniunea Europeană.
Dacă deficitul bugetar va crește, va crește și cel extern, pe care, în actualele condiții de criză financiară, nu l-am mai putea acoperi și am risca să intrăm chiar în încetare de plăți. Or, dacă dintr-o recesiune ai șanse să ieși într-un an, doi, trei, dintr-un infarct financiar nu-ți mai revii nici în zece ani. De aceea, prioritatea nr. 1 a României în 2009 este ajustarea deficitului extern, proces care a și început.
Citește mai mult în Gândul
