Florentina Tone: Colecționarul de bancuri

S-a apucat să strângă bancuri de ciudă. De ciudă că se pierdeau. „Auzeam multe bancuri pe-atunci, că ăsta era sport național. Le dădeam și eu mai departe, dar, la un moment dat, mi-am dat seama că începusem să le uit. Știam că era unul cu nu știu ce, dar uitasem și bancul, și poanta. Mi-aminteam, de pildă, contextul. Că mi le-a spus cutare. Ei, în momentul ăsta, am început să le pun pe hârtie”. Citește mai mult în Adevărul