Ieri-dimineață m-am întâlnit întâmplător cu un fost coleg din școala generală. Un tip simpatic și inteligent, care a pierdut o grămadă de bani pe bursa americană la începutul anilor 2000 (în jur de 500.000 de euro), bani pe care i-a recuperat prin afaceri imobiliare în România. În 2008, portofoliul lui de clădiri și terenuri valora 30 de milioane de euro. Acum pierde iar. Între două amabilități și urletele de gelozie ale fiicei mele, care face scandal de câte ori port o discuție cu cineva străin pentru ea, l-am întrebat cum e în criză.
Nu știu de ce mă așteptam ca fostul meu coleg să înceapă să se plângă, să dea vina pe soartă, pe Guvern, pe nemernicii de americani care au provocat-o ca să se îmbogățească ei. Dar m-am înșelat. A zâmbit și mi-a spus că e afectat, dar că are câteva blocuri în construcție și că vrea să le termine. Atitudinea lui era diferită față de toate lamentările văzute și auzite la televizor, de lamentările altor oameni de afaceri și de cele ale politicienilor.
Citește mai mult în Adevărul.
