În plină zvonistică privind un acord cu FMI şi suma aferentă de împrumut, preşedintele Traian Băsescu ar putea tranşa problema luni în Parlament. În defavoarea acordului.
Veştile venite dinspre Washington, unde au loc tatonări în vederea încheierii unui acord cu FMI, sunt proaste. Din cauza sumei de împrumut, a condiţiilor de creditare sau ambele. Nu, nu am surse de inside, ci doar citez din preşedintele României - “va fi o opţiune a Parlamentului, a românilor dacă ne punem o centură de siguranţă (...) sau vom încerca să ne încadrăm în resursele pe care le avem”. Aşa cum am mai scris, un acord cu FMI poate fi asemănat cu cel contractat de la o bancă de către o persoană fizică şi, la fel cum aceasta îşi prezintă sursele de venit pentru aprecierea bonităţii, un stat se prezintă cu proiectul de buget.
Din discuţii purtate cu analişti demni de încredere, echipa tehnică de evaluare, ce a vizitat Bucureştiul cu ceva vreme în urmă, nu a găsit valid bugetul încropit de domnul Pogea. Mai exact, nu a crezut nici în capacitatea autorităţilor de a gestiona veniturile şi cheltuielile statului pentru a obţine un deficit de 2%, nici în evaluarea creşterii economice.
FMI crede că în 2009 vom avea recesiune, în vreme ce Guvernul, BNR şi preşedintele susţin contrariul. Diferenţele de vederi sunt aproape ireconciliabile când la mijloc se află o instituţie ce şi-a dovedit de-atâtea ori inflexibilitatea. Problema nu constă însă atât în capacitatea de prognoză a părţilor - şi Fondul, şi Guvernul s-au înşelat de multe ori -, cât în insensibilitatea organismului financiar internaţional la jumătăţi de măsură în ce priveşte politica fiscală.
