Cronologia morților din fotbalul românesc. De la Tabarcea, la Iatan

Cazurile Vrăbioru, Hâldan, Cristi Neamțu sunt poate cele mai proaspete în memoria iubitorilor sportului rege din țara noastră și simpla amintire a acestor nume trezește încă fiori.

Istoria neagră a deceselor petrecute chiar pe dreptunghiul verde a început, în fotbalul românesc, în 1963. Atunci, Constantin Tabarcea, de la Petrolul Ploiești, a murit, la vârsta de 26 de ani, la puțin timp după ce s-a prăbușit pe teren într-un meci cu Dinamo Bacău, iar medicii au stabilit că decesul a fost provocat de glanda timus, care încă funcționa, deși ar fi trebuit să se atrofieze după vârsta de 16 ani.

Cazul Tabarcea a rămas unul singular, însă după 30 de ani, în 1993, Michael Klein (33 de ani), care evolua în Germania, la Bayer Uerdingen, s-a stins din viață în timpul unui antrenament efectuat în sala de forță. Verdictul medicilor: afecțiune cardiacă.

În 1999, "Doamna cu Coasa" a coborât din nou pe terenul de fotbal, după un fotbalist român. Victima: Ștefan Vrăbioru, 23 de ani, Astra Ploiești. Meciul Rapid - Astra se disputa pe stadionul Giulești, iar cu 20 de minute înainte de final fotbalistul prahovean s-a prăbușit pe gazon inconștient. Toate eforturile medicilor au fost zadarnice, iar Vrăbioru a murit în drum spre spital, în urma unei hemoragii interne. Inițial s-a speculat că aceasta ar fi putut fi provocată de o lovitură primită de la Mugur Bolohan la un duel aerian. La autopsie, însă, s-a descoperit că Vrăbioru avea mai multe afecțiuni ale organelor interne care ar fi putut fi cauzate de consumul de substanțe dopante.

În același an, un junior de la Nirajul Miercurea Nirajului, Biro Ferenc (15 ani), a murit după ce, în timp ce se afla pe terenul de antrenament, i-a căzut în cap transversala unei porți, iar Gabriel Talpoș (23 de ani, Minerul Rodna) după ce s-a lovit cu capul de un gard de beton care imprejmuia terenul.

Seria neagră a continuat în 2000, cu tragedia lui Cătălin Hâldan. În vârstă de doar 24 de ani, căpitanul lui Dinamo a suferit un accident vascular cerebral în timpul unui amical disputat în deplasare cu Șantierul Naval Oltenița. În minutul 74 al partidei, Hâldan, s-a prăbușit pe teren, din senin. Medicii i-au acordat primul ajutor pe gazon și în ambulanța dotată "corespunzător" cu targă, cu care a fost transportat la Spitalul Municipal Oltenița, însă manevrele de resuscitare s-au dovedit a fi inutile. La spital, medicii nu au mai avut ce face altceva decât să constate decesul. În urma autopsiei s-a stabilit că Hâldan suferea și de hepatită de tip C, cu toate că la toate controalele medicale efectuate fusese declarat fizic sănătos.

Tot în 2000, Daniel Orbeanu, de la Caraimanul Bușteni, a murit la 18 ani dintr-o cauză greu de crezut: o banală entorsă, diagnosticată greșit la patru spitale, urmată de septicemie.

După doi ani de pauză, Ioan Alb, de la Jiul Petroșani, a decedat la vârsta de 13 de ani, la trei zile după ce a suferit o comoție cerebrală înaintea unui antrenament.

Portarul Cristi Neamțu, de la Universitatea Craiova, a murit la 21 de ani, în timpul unui cantonament efectuat în Cipru, în pauza de iarnă. Considerat o mare speranță a fotbalului românesc, Neamțu a fost lovit involuntar la mandibulă de coechipierul său Marius Șuleap și a intrat în comă, decedând apoi la spital, după câteva zile.

În 2005, Alin Paicu, de la Minerul Mătăsari, a murit la 32 de ani, după ce s-a prăbușit pe teren imediat după ce a lovit o minge cu capul, iar diagnosticul a fost atac de cord.

În acest an, la începutul lunii iulie, fostul fotbalist Mihai Baicu a încetat din viață, la numai 33 de ani, în urma unui stop cardiac suferit în timpul unui meci jucat pe teren sintetic cu câțiva prieteni.

Acum, "lotul" fotbaliștilor români decedați s-a completat cu încă un portar, Alexandru Iatan (19 ani), decedat miercuri, 3 septembrie, la numai o zi după ce a fost împrumutat la Dunărea Giurgiu de Astra Ploiești.