Deși acuzația de delapidare a banilor statului român nu a fost inclusă între capetele de acuzare ale lui Nicolae Ceaușescu, în comunicatul difuzat de Televizunea națională și radio, pe 25 decembrie 1989, s-a adăugat un al cincilea punct în rechizitoriul de la Târgoviște, cu următorul conținut: "încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine".
"Nu am descoperit indicii prin care să avem certitudinea că Ceaușescu ar fi avut conturi în afara țării", a spus, în cadrul emisiunii "Realitatea te privește", Sabin Cutaș, președintele Comisiei parlamentare de anchetă pentru investigare și clarificări referitoare la conturile lui Nicolae Ceaușesu.
"Au existat așa-numitele conturi ale statului", a precizat acesta. "În urma cercetărilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că circuitul banilor era foarte bine definit. Orice speculație cum că din acest circuit ar fi fost scoși bani era absolut imposibilă, mai ales că acei oameni din Securitate care erau implicați în acest circuit erau, la rândul lor, verificați", a completat Sabin Cutaș.
"Ceaușescu a fost un zgârcit. N-a avut absolut nimic. Tot ce a avut el a fost inventariat. Până și izmenele au fost incluse în inventar. Omul acesta a fost sărac, a muncit ca un sărac și a murit ca un sărac. A fost cinstit de la A la Z. Nu a avut nicodată bani", a completat Camil Roguski, fostul arhitect al lui Nicolae Ceaușescu. "Erau niște conturi ale întreprinderilor și mai erau niște conturi ajutătoare ale statului", a precizat acesta.
În cadrul aceleiași emisiuni, Mircea Opreanu, soțul Zoiei Ceaușescu, a infirmat ideea că Nicolae Ceaușescu a fost un om zgârcit și a recunoscut că, în reședința din Primăverii, toate lucrurile erau inventariate, dar a precizat că acest lucru era făcut pentru a nu dispărea și pentru a putea face diferența dintre lucrurile personale și cele ale statului.
"În 1988, urma să se achite ultima tranșă a datoriei externe. Banca Mondială a refuzat să primească tranșa pentru că nu avea ce face cu banii. Scadența era în 1989. În acel moment, Ceaușescu a dat dispoziție să se cumpere aur, pentru a mări rezerva de aur. Acei bani ai statului au fost depuși într-un cont în Elveția, lucru ce este confirmat de actualul guvernator. Toți banii din acele conturi externe au fost redirecționați și către alte instituții cum ar fi Armata", a explicat acesta.
"Este clar că, după 1989, unii au avut acces la aceste conturi și le-au făcut dispărute", a conchis Mircea Opreanu.
Cea mai mare bancă din Elveția, UBS, a permis procurorilor federali americani să verifice 19.000 dintre conturile sale. Victoria este de proporții pentru că, în urma acestui acord, Fiscul american (IRS) poate să impoziteze averi de cel puțin 20 de miliarde de dolari.
Această victorie are și o altă semnificație. Este prima pătrundere în secretele bancare elevețiene. Decizia marii bănci elvețiene ar putea constitui un precedent pentru alte măsuri similare. Una dintre ele ar putea viza înlăturarea misterului legat de conturile secrete ale lui Nicolae Ceaușescu.
