Metoda de a câştiga, prin constrângere, sume frumoase de bani nu este o noutate în lumea universitară. Toată lumea ştie, vorbeşte, se strofoacă, se bate cu pumnii în piept, urlă, cât e-n soare şi în stele, că niciodată corupţia nu va fi stârpită, înroşesc de mama focului telefoanele de pe la ziare şi televiziuni ca să-şi spună oful şi totul continuă să rămână ca la început. Asistăm la un fenomen de masă atunci când, înainte de fiecare sesiune de examene, studenţii, mai tineri sau mai în vârstă, conştienţi că trebuie să facă hatârul profesorului ca să primească din partea lui o notă de trecere, se aruncă să-i cumpere cărţile şi cursurile tipărite, pe care şi aşa nu le vor citi vreodată, sau chiar acceptă o pregătire particulară. Studentul nu se duce la meditaţie chitit să mai înveţe, ci doar dacă “ofertantul” îi şopteşte că va primi modelele de subiecte de la examen şi chiar îi indică ce va pica. Un comentariu pe această temă este caduc, deoarece fenomenul este arhicunoscut.
Citeşte mai mult în Gardianul
Alexandru Calmâcu: "Virtutea" universitară şi realitatea decadentă
