Fără familie și un acoperiș deasupra capului, peste 140 de bătrâni dorm în fiecare noapte pe străzile Bucureștiului, conform Primăriei Capitalei. În realitate însă, numărul lor este mult mai mare pentru că mulți nu sunt în evidențele direcțiilor sociale de sector. Iar atunci când mai sunt și invalizi, singuri și fără acte de identitate, majoritatea sfârșesc tragic.
Bătrânii abandonați ajung la mâna destinului. Unii își găsesc sfârșitul pe stradă, pentru că primăriile nu știu de ei sau nu au bani să îi ajute. Alții supraviețuiesc, dar devin cerșetori sau ajung să trăiască din mila vecinilor. Toți sunt victimele unui sistem social care încă mai învață cum să îi protejeze.
Iarna lui 2007 l-a găsit pe Vasile Dobrița pe stradă, după ce și-a pierdut apartamentul în urma unui proces. Cu un picior amputat și fără acte de identitate a ajuns să doarmă într-o cameră abandonată, împreună cu mama sa de 73 de ani. Din noiembrie însă, aceasta a dispărut. În afară de reprezentanții Crucea Roșie, singurii vizitatori sunt câțiva prieteni, care îi mai aduc uneori câte o pâine.
În București există doar trei centre pentru oamenii străzii, aflate în administrația primăriilor de sector. Insuficiente, dacă ne gândim că au o capacitate de 260 de oameni, puțin peste jumătate față de numărul celor care ar avea nevoie de adăpost. De curând, a apărut și primul centru municipal temporar de urgență pentru oamenii străzii. Zilnic, 80 de oameni au un pat și de o masă caldă.
Lipsa unui act de identitate îi împiedică pe mulți dintre ei să beneficiaze de un medic de familie, de medicamente compensate sau de pensie socială. Unele organizații nonguvernamentale propun câteva soluții. "Ceea ce este important de făcut este să îi identificăm, să îi ajutăm să dobândească o identitate, pentru că ei, în,afară de faptul că au problema lor de vulnerabilitate de viață sunt de fapt, oameni fără identitate", declară Ana Ungureanu de la Crucea Roșie.
