O femeie de origine ucraineană în vârstă de 35 de ani face parte din multitudinea de cetățeni care trebuie să-și lase în urmă orașul și casa pentru a scăpa din fața dezastrului creat de război.
Alisa locuia în Kiev împreună cu familia și a fost nevoită ca peste noapte să-și părăsească orașul și să pornească spre Polonia. După ce o fotografie cu ea a fost distribuită pe rețelele de socializare, în jurul postării s-a creat o poveste emoționantă. În poză era ea cărându-și pe umăr câinele bătrân, pe numele său Pulya, pe o distanță de 17 kilometri.
Ciobănescul german are vârsta de 12 ani, de aceea acesta nu poate parcurge un drum atât de lung. Pe 23 februarie, înainte de invazia rușilor, Alisa și-a pierdut tatăl în vârstă de 59 de ani. Nu și-a putut înmormânta tatăl, cadavrul rămânând la morgă. Ea și-a lăsat în urmă soțul, care a rămas să lupte pentru țara lor: „ Sunt programator de computere și lucrez pentru o companie germană”, a declarat Alisa, pentru The Guardian.
„M-au ajutat să părăsesc Ucraina, pentru a ajunge în Polonia. Am plecat de la Kiev cu un Peugeot 307. Eram 9, eu, mama mea, sora mea, cei doi soți ai noștri, patru copii și doi câini mari, inclusiv un ciobănesc german în vârstă. Era imposibil să te deplasezi în interiorul mașinii. Am condus timp de 16 ore până într-un sat la aproximativ 140 de km de Kiev” A fost refuzată de șoferi Ceilalți cetățeni din mașină au decis să staționeze într-un sat din aproprierea graniței cu Polonia, dar Alisa și-a continuat drumul pe jos,17 kilometri: „Am plecat la 4 dimineața: erau minus șapte grade. A fost o călătorie dificilă între munți și râuri. Copiii mei plângeau de frig. Voiam și eu să plâng dar nu puteam să renunț... a fost ideea mea să mergem spre graniță”.
Pulya, câinele, a încercat să meargă, însă după un kilometru parcurs acesta s-a prăbușit la pământ și nu s-a mai putut ridica: „Am oprit câteva mașini și am cerut ajutor, dar toți m-au refuzat. Într-adevăr, ne-au sfătuit să lăsăm câinii. Dar ei fac parte din familia noastră. Câinele meu a trăit cu noi toate momentele fericite și triste. Câinele mamei mele este tot ce i-a mai rămas din viața ei anterioară”.
După cele întâmplate, aceasta a hotărât să-și ia câinele pe umeri, așa cum își văzuse soțul că face, relatează adevarul.ro. Au ajuns la graniță, unde au fost adăpostiți în corturi: „Când am ajuns acolo, am făcut primii pași în Polonia, ne-am arătat permisele. Atunci mi-am dat seama că vom fi bine, că suntem într-un loc sigur”, a concluzionat Alisa.