În ziua de 4 noiembrie, la ora 02:29:21 (ora locală a României), s-a produs în Vestul Turciei un cutremur semnificativ cu magnitudinea ml 5.0, la adâncimea de 10km.
Seismul s-a produs în apropierea următoarelor oraşe: 7km SE de Karabaglar, 11km S de Izmir, 40km SV de Manisa, 77km NV de Aydin, 160km SV de Balikesir, 173km V de Merkezefendi, 178km V de Denizli, 198km V de Usak, 265km SV de Bursa, 273km SV de Kutahya.
Turcia are o lungă istorie de cutremure violente. Pe 17 august 1999, tot Izmirul a fost lovit de un cutremur de 7,6 pe scara Richter. Un cutremur care a deplasat cu 2,5 centimetri placa Anatoliană, pe care se află cea mai mare parte a Turciei. Cutremurul a făcut atunci peste 17.000 de victime şi peste 120.000 de clădiri au fost avariate.
De-a lungul istoriei, cutremure de peste 7 pe scara Richter au fost relativ frecvente în Turcia. Mergând înapoi în timp, în 1509, un cutremur de 7,2 a dărâmat 102 moschei din Constantinopole.
În 1881 şi 1883, două cutremure de 7,3 au lovit coasta Mării Egee din Turcia, în 1912, un alt cutremur de 7,3 a zguduit zona Mării Marmara, iar în 1943, cutremurul din Ladik, de pe coasta Mării Negre a făcut în jur de 3.000 de victime.
În istoria recentă a rămas şi cutremurul din 1976, care a avut 7,5 grade, de la graniţa Turciei cu Iranul. Între 4.000 şi 5.000 de oameni şi-au pierdut vieţile atunci. În octombrie 2011, un cutremur de 7,2 pe Richter a lovit aceeaşi zonă de la graniţa cu Iranul.
Însă cel mai mare cutremur a lovit pe 26 decembrie 1939 oraşul Erzincan din estul Turciei. Cutremurul de 7,8 pe scara Richter a luat 32.700 de vieţi, iar furtuna şi inundaţiile care au urmat au urcat numărul victimelor la 50.000. Distrugerile au fost atât de mari, că supravieţuitorii au abandonat oraşul Erzincan şi au construit un alt oraş, la nord de acesta. A fost cutremurul care a determinat autorităţile turce să adopte reglementări seismice în construcţii.
