Nici PSD nu vrea însă să voteze, nici pro, nici contra, vrea doar să tergiverseze momentul votului. Um prim demers în acest sens este sesizarea CCR în legătură cu a doua nominalizare a lui Ludovic Orban ca prim-ministru. O altă strategie a PSD este să nu asigure cvorumul plenului reunit al Parlamentului, atunci când se va vota învestirea noului cabinet.
Era de anticipat jocul PSD, care vrea să împingă parlamentarele pâna la alegerile locale. PSD nu se grăbește, doar liberalii sunt disperați să ajungă mai repede la anticipate, invocând interesul național. Mai simpu spus, PNL vrea să guverneze doar cu o largă majoritate și nu altfel.
Stau însă și mă întreb dacă va fi altfel cu o largă majoritate. PSD, cu un parlament solid în spate, a băgat România cu oiștea în gard. Larga majoritate a generat un lung șir de abuzuri. Ce garanție avem că nu va întâmpla la fel, în condițiile în care Iohannis pare mai însetat de putere decât Dragnea? Absolut, niciuna.
După trei ani și jumătate pierduți cu PSD, România mai pierde cel puțin o jumătate de an cu jocul de putere al PNL, în condițiile în care criza economică ne bate la ușă.
Revenind însă la obsesia lui Iohannis privind anticipatele, singurul care iese terfelit din acest joc este Ludovic Orban, care va fi în situația ingrată de a nu vota un cabinet pe care el însuși îl formează. Și nu o dată, ci de două ori. Se repetă coșmarul din epoca Liviu Dragnea, când Guvernul Grindeanu a fost demis de propriul partid prin moțiune de cenzură, iar Tudose a fost constrâns să demisioneze, după ce Dragnea a pus presiune pe fostul premier.
Nu știu de ce a acceptat Orban acest joc murdar, dar este limpede că i se flutură degeaba pe la nas recompensa cu Primăria Capitalei. Acolo jocurile sunt făcute. Dacă Rareș Bogdan va accepta să candideze, Orban va intra pe un drum înfundat. Dar poate că nu Primăria Generală este recompensa, ci o sinecură, mai discretă, care să-l scoată definitiv pe Orban din jocul de la vârful puterii.
