Costi Rogozanu: "Spune merci că ai un job”

Virusul a încheiat o perioadă de grație pentru mîna de lucru. Deși slab sindicalizată și cu legi care descurajează drepturile pentru angajat, aveam măcar privilegiul unei piețe în care se țipa după lucrători. Asta dădea o minimă libertate de alegere pentru muncitori. Cel puțin în anumite zone, de obicei slab calificate sau ultracalificate (cu „mijlocul” calificărilor e altă poveste), măcar era o cerere de angajați care exceda oferta. Acest mic privilegiu a încetat din acest moment. Va reveni în forță sloganul de criză perpetuă “mai sunt 100 la ușă care așteaptă”. Până să visăm noi la o lume mai justă, angajatorii vor avea din nou la îndemână unelte vechi de coerciție: gata cu negocieri de salarii, spune merci că ai un job.

Până la „socialism”, ne va da capitalismul cu capul de toți pereții. Am vorbit la Realitatea FM cu oameni și din piața muncii, și antreprenori mai mici. În timp ce li se întâmplă deja prăbușirea: sunt dați afară (chiar puțin înainte de a da Orban plata unui șomaj tehnic), sunt blocate plățile de unii clienți mai puternici etc., se și uită la ce se întâmplă în jur. Un soi de campionat de ajutorare, etapa pe națiuni. Orban anunță înghețarea creditelor pe tot anul, Franța și Germania, la fel, dau tot soiul de facilități care să finanțeze „pauza de virus”. Statul minimal și sărac român are, în schimb, niște conducători tip ghișeu pentru protecție business mare și rente personale, care nu are mare lucru de dat. Iar ce are de dat începe de la cei mari și strategici în jos. Să nu credeți că va veni socialismul de sus în jos de la Merkel & Macron.

Nimeni nu spune că nu e un moment bun măcar pentru răsturnarea unor inerții capitaliste absolut nocive. Dar să nu înecăm realitatea cu acest vis, deocamdată eu văd naționalisme peste tot, capitalism care reînvie cu forțe noi de coerciție, un bun moment de scădere a salariilor sau de dat afară, un bun moment de explozie pentru tot soiul de fascisme, rasisme. Cum construim un front de rezistență? Nu împiedică foarte mult statul în casă la asta? Poate ne ajută chiar să medităm. Dar ne va afecta foarte mult goana pentru supraviețuire. Că vom ajunge la un soi de socialism european al celor care-și permit, e clar că asta e amenințarea, cu asta ne batem. Așa cum și statul în casă este doar pentru cei care-și permit. Sunt mulți care își văd de muncă și acum pe șantiere și care probabil vor și auzi la sfârșitul lunii că le-a scăzut salariul pentru că oricum nu mai au unde să fugă, nici afară din țară, nici pe piața liberă; Covidul nu încurajează târgurile de joburi.

Îmi pare rău că stric petrecerea socialistă de pe facebook, dar lumea se cutremură (vezi și lupta pentru prețurile petrolului, comportamentul piețelor financiare și altele) și mi-e că vor fi făcute multe prostii fix cu retorica noastră, a celor care am tot cerut redistribuire corectă și o soluție socialistă, care să vorbească despre societăți remodelate. Se tot închid nu doar bariere naționale (deși și astea sunt de clasă, într-un fel, între o clasă de mijloc vestică și proletariate precare), ci și bariere de clasă, de zonă socială în carantină. Și, desi se vorbește mult, nu mi se pare că suntem pregătiți să oferim versiuni politice mai bune decât trilurile înșelătoare de prin fotoliile fost neoliberale, actualmente îngrijorat-socialiste.