Vă mărturisesc că pe mine m-a îngrijorat foarte tare ce a spus domnul profesor Dungaciu, pentru că acum am înțeles de fapt ceea ce bănuiam.
Dar mi-era frică să spun lucrul acesta, că nu existăm. Pentru că s-a așternut cumva liniștea după ce au anulat alegerile și după ce în mod clar, în mod clar de la București s-a plătit greu un lobby ca să nu mai fie atenția către București, după declarațiile J.D. Vance, Tulsi Gabbard.
Nu știu ce au făcut, cum au făcut, cu cine au făcut, dar este clar că noi nu mai existăm în prioritățile lor. Singura soluție este să investim în politica externă, este evident, nu e niciun dubiu, dar nu cum face actuala putere. Văd că sunt din ce în ce mai mulți oameni cu scaun la cap care înțeleg că dacă nu suntem peste tot și dacă nu ne reprezentăm interesele, dacă ne lăsăm în continuare slugi la Macron și la Ursula, e vai de noi.
Vom rămâne în continuare slugile ăstora de la Bruxelles, care așa cum spunea doamnă profesor Dungaciu, cum mișcăm în front, nu faceți ce vă spunem noi, vă tăiem banii. Nu mai producem nimic, suntem piață de desfacere pentru toate mizeriile. Zero, închiși, nu avem voie să vorbim, totul sub control.
Deci o să fim ca într-un lagăr aici. Cam asta o să fim. Sentimentul meu este că lucrurile nu se vor schimba foarte curând și nu foarte ușor. Că va fi foarte mult de muncit și va depinde foarte mult de rezistența noastră. Eu rezist, voi?
