Visul american, trăit de un român. Cătălin Şerban a deschis o şcoală de fotbal în Chicago

Cătălin Şerban joacă fotbal de când se ştie. Când era mic îl fascina tot ce era legat de acest sport. Apoi, a învăţat regulile după care se joacă fotbal şi a decis să devină profesor de sport. A studiat la Facultatea de Educaţie Fizică din Iaşi, iar apoi a lucrat ca dascăl trei ani în România. 

"Eram un profesor cu un salariu de nimic şi mie nu mi s-au oferit multe şanse. Nu-mi permiteam să pun benzină, nu-mi permiteam să-mi plătesc chirie. Ca să-mi cumpăr o pereche de papuci sport trebuia să aştept trei salarii ca să mi-i permit. În momentul ăsta îmi trebuie o zi", spune Cătălin Şerban, profesor de sport stabilit în Chicago.

În 2007 şi-a făcut bagajele şi a plecat în America. Fără să ştie o boabă de engleză şi fără să cunoască pe cineva peste Ocean, a luat viaţa de la capăt. Avea cu el doar un vis.

S-a angajat la un atelier unde repara piese auto. Apoi şi-a mai luat o slujbă. Iar după şase ani şi-a deschis propria şcoală de fotbal. 

"Aici se munceşte mult mai mult ca acasă, mult mai mult decât în România. Muncim 75, 80 de ore. Ajungi seara la 8, 9 10 acasă", mai spune Şerban. 

Îl motivează copiii de la club pentru care este un model. Gonzalo adoră să joace fotbal, iar Giani e convins că va fi următorul Ronaldo. Cătălin îl ajută să îşi urmeze visul.


Copiii muncesc zilnic pentru a-şi îndeplini visul. Deseori, pleacă în cantonamente unde joacă fără pauză de la ora 9 la 15,30. Pe Cătălin îl ajută soţia lui, o poloneză pe care a cunoscut-o în Statele Unite. Ea ţine legătura cu părinţii copiilor. Împreună au reuşit să îşi cumpere o casă şi două maşini. Cătălin trăieşte visul american, dar nu a fost uşor. 


Cătălin nu a uitat de unde a plecat şi îi ajută pe copiii săraci de acasă, din Vaslui. Le trimite haine şi încălţăminte, iar în fiecare an îi trimite în tabere. 

Merge foarte des acasă, unde au rămas părinţii şi prietenii. Dar mereu se întoarce în America, unde îl aşteaptă peste o sută de copii la club.