VINEREA MARE. Să nu faci în niciun caz acest lucru în Biserică la Prohodul Domnului. Este mare păcat

VINEREA MARE. Prohodul Domnului. După rânduielile liturgice stabilite foarte de timpuriu, ziua de vineri este una din puținele zile aliturgice din timpul unui an bisericesc. În această zi, în biserica nu se săvârseste nici un fel de liturghie pentru că atunci are loc și se retrăiește de către credincioși jertfă Mântuitorului pe cruce. Că și întreagă săptămâna, este o zi de adâncă tristețe pentru moartea Domnului. La ora îndătinată de regulile de cult, se oficiază ceasurile liturgice împărătești, urmată de vecernia numită a Sâmbetei celei mari, în care, la cântărea slavei de la Stihoavnă: "Pre Ține Cel ce te îmbraci cu lumina că și cu o haina", se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii și se așează pe o masă, în față Sfintei Cruci, adusă aici solemn, conform crestinortodox.ro.

Obiceiuri neștiute de Paști pentru fiecare zonă a țării

VINEREA MARE. Prohodul Domnului. Primele flori ale primăverii împodobesc Sfântul Epitaf, iar genunchii nu se sfiesc să se plece înaintea celui ce este simbolic prezent cu trupul mort printre noi. Aici, în jurul Sfântului Epitaf se desfășoară cea mai impresionantă dintre slujbele cultului divin public ortodox, utrenia sâmbetei celei mari, considerată de unul din marii teologi ortodocși "punctul culminant al creației liturgice ortodoxe."

VINEREA MARE. Prohodul Domnului. În centrul acestei slujbe stă Prohodul, adică acea serie lungă de cântări bisericești sau imne, scurte că întindere, compuse în limba originală în formă de versuri împărțite în trei stări sau grupe, inegale că număr de strofe. Așa de pildă, grupa sau starea întâi cuprinde 73 de strofe, a două 60, iar a treia 43, prima strofă repetându-se la sfârșitul fiecărei stări. Fiecare strofă este precedată de un stih din psalmi, dar care în practică nu se mai citește. Prohodul se cânta pe o melodie jalnică, primele două stări pe glasul V, iar a treia pe glasul III, dar cântărea are în sine și o notă de optimism și bucurie.

Săptămâna Mare. Tradiții și obiceiuri. Când se trece pe sub masă?

"VINEREA MARE. Prohodul Domnului. Cântărea Prohodului", așa de cunoscută tuturor credincioșilor, reprezintă încheierea unei adevărate drame care începe cu prinderea Mântuitorului și se sfârșește cu punerea lui în mormânt. La această drama și îndeosebi, la încheierea ei, credincioșii nu sunt spectatori, ci iau parte cu trup și suflet. Tânăr și bătrân, într-un fel oarecare este părtaș la desfășurarea acestei drame. Legătură creștinului este așa de intimă cu Mântuitorul, încât îl petrece cu cântări și laude, că pe ființă cea mai scumpă.

VINEREA MARE. Prohodul Domnului. Aceste cântări și laude alcătuiesc "Prohodul", care înseamnă slujba de înmormântare și care cuprinde în sine bogăție și duioșie în cântare. Dintre toate cântările liturgice ale Bisericii noastre, Prohodul este cea mai cunoscută, mai populară și mai iubita de către credincioși, care iau parte la ea cu toată angajarea lăuntrică, formând un singur trup și suflet cu toți cei care sunt în biserica.

Săptămâna Mare. Ce tradiții e bine să respecți în fiecare zi și ce să NU faci, de miercuri

VINEREA MARE. Prohodul Domnului. Adunați în toate bisericile, pentru a cânta slujba de înmormântare a lui Hristos, "creștinii alcătuiesc un singur cortegiu mistic de îngropare și sentimentele lor de durere pentru Patimile Stăpânului, de dragoste și venerare se revarsă prin laudele prohodului, precum stropii nenumărați ai apelor se împreună într-o singură albie, formând un fluviu." Această desăvârșită popularizare a Prohodului se datorește, pe lângă alte motive, mai ales faptului că această este singură cântare ritmată dintre toate cântările noastre bisericești.

VINEREA MARE. Prohodul Domnului. Exprimând sentimente de durere pentru răstignirea și moartea Dumnezeiescului Răscumpărător, dar și de nădejdea apropiată în învierea Să, Prohodul este o exprimare practică și cântată a teologiei răscumpărării. Alcătuirea Prohodului este atribuită marelui imnograf bizantin Iosif Studitul (1826). Deși face parte din slujba utreniei Sâmbetei celei mari, cântărea Prohodului a făcut că acest serviciu divin să fie cunoscut în popor cu denumirea de slujba Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos, și, deoarece o parte însemnată a acestei slujbe o alcătuiește înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf, care simbolizează cortegiul de îngropare a trupului Mântuitorului, această utrenie mai este cunoscută în unele părți din țară și cu denumirea de înconjurarea bisericii.