Moaștele lui se află în insula Corfu din Grecia (foto), iar datorită minunilor săvârșite în întreaga lume, Sfântul Spiridon a fost denumit și „Sfântul călător”. Se spune că din când în când moaștele sale dispar din biserica din Corfu pentru scurte perioade de timp, iar când reapar sunt calde și prăfuite, iar încălțările sunt tocite, având urme de pământ și iarbă. Astfel, preoții de la catedrala din Corfu îi schimbă anual îmbrăcăminte și încălțămintea tocită, pe 12 decembrie. Hainele purtate sunt dăruite mănăstirilor ortodoxe din întreaga lume.

Potrivit tradiției, din această zi brăzdează soarele la deal (se mărește ziua). Sf. Spiridon se ține, întrucât el face multe minuni, și bune și rele. Astfel că cei ce îl țin capătă numai bune, iar cei ce nu-l țin capătă minuni rele. Sfântul îi îmbogățește pe săraci și îi vindecă pe cei bolnavi.

În biserici, azi se face agheasmă, care e bună pentru bolile primejdioase, deoarece „Sf. Spiridon poartă toate boalele”.E ținut ca apărător de boli de vite, de oameni. Sf. Spiridon e rău pentru arsuri. O femeie, lucrând în această zi, se spune că i s-a aprins lampa în mână și s-au aprins rufele de pe ea. Un om, apucându-se să-și lipească casa, când arunca lut pe pereți, cădea foc.

SFÂNTUL SPIRIDON este numit și făcătorul de minuni

SFÂNTUL SPIRIDON. Documentele si legendele ramase peste timp povestesc despre minunile pe care Sfantul Spiridon le-ar fi facut in timpul vietii sale. Datorita acestor minuni, este considerat ocrotitorul spitalelor si al persoanelor bolnave, de aceea multe spitale chiar ii poarta numele.

Astfel, se povesteste ca, doar folosindu-se de puterea credintei sale, SFÂNTUL SPIRIDON l-a vindecat pe Constantius, fiul lui Constantin cel Mare, de o boala fara leac, doar atingandu-l.
Pe fiica sa, Irina, a inviat-o din morti, ca sa-i destanuie locul unde ascunsese aceasta un vas de mare pret al unei femei, care i-l daduse spre pastrare. Se mai vorbeste apoi ca Sfantul Spiridon i-ar fi redat puterea de a vorbi unui diacon.

Alta data, niste pagani l-au rugat sa explice cum crede el ca Dumnezeu, Fiul si Sfantul Duh sunt tot una si aceeasi fiinta nedespartita. Atunci, sfantul Spiridon a luat in mana o caramida pe care a strans-o cu putere.

Din partea de sus a caramizii a iesit fum, din partea de jos a curs apa, iar pamantul i-a ramas in mana. Apoi, Sfantul a explicat ca, dupa cum caramida e facuta din foc, apa si pamant, care alcatuiesc unul si acelasi lucru, asa si Dumnezeu e aratat prin cele trei fete ale sale, Tatal, Fiul si Sfantul Duh.

O alta legenda povesteste ca odata, fiind la drum lung, SFÂNTUL SPIRIDON a vazut cum niste hoti au taiat capul celor doi cai, unul alb si unul roib, inhamati la o caruta. Atunci, Sfantul a pus in graba capul calului alb la calul roib si capul calului roib la calul alb, plecand mai departe. Se crede ca asa ar fi aparut caii tarcati.

In toate bisericile din tara, de ziua Sfantului Spiridon se fac slujbe, iar la sfarsitul slujbei se imparte agheazma credinciosilor.