Pe data de 8 octombrie, creștinii pomenesc pe Sfânta Cuvioasă Pelaghia și Sfânta Taisia. Tot astăzi, biserica amintește un moment important al creștinismului: Învierea fiului văduvei din Nain.
Sfânta Cuvioasă Taisia s-a născut în Alexandria Egiptului, într-o familie de păgâni. Aceasta a aflat despre credința ortodoxă de la Ahmes Teodor, servitorul casei. Adorit să cunoască tainele creștinismului și în cele din urmă a primit Taina Botezului de la episcopul Vivantius.
Mai târziu, Taisia a ajuns artistă și a avut o viață desfrânată, uitând de Dumnezeu. Sfântul Cuvios Pafnutie din Tebaida Egiptului a convins-o să renunțe la tot și astfel s-a pocăit.
Sfânta Taisia s-a retras într-o mănăstire în apropiere de Alexandria unde a trăit în post și rugîciune. A trecut la cele veșnice în 340, după 3 ani de nevoință și abțineri. Este amintită de biserica ortodoxă pe data de 8 octombrie.
Sfânta Cuvioasă Pelaghia a trăit în păcat o perioadă, apoi s-a convertit la creștinism, pocăindu-se pentru păcatele ei, datorită episcopului Non din Iliopoli. Acesta a botezat-o și i-a dat numele de Pelaghia.
După primirea botezului, a împărțit averea servitorilor și Bisericii, iar apoi a plecat la Ierusalim. S-a retras în pustiu într-o chilie și s-a deghizat în călugăr. A trecut la cele veșnice în anul 457.
"Femeia era îmbrăcată cu haine de mare preţ, împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, iar împrejurul ei mergeau mulţime de fecioare şi de tineri, îmbrăcaţi frumos şi purtând brăţări de aur. Şi faţa ei era atât de frumoasă, încât oamenii mireni nu se puteau sătura cu vederea frumuseţii ei. Aceasta mergând pe lângă noi a umplut tot văzduhul de plăcută mireasmă aromată, iar episcopul, văzând-o mergând fără ruşine, având capul descoperit şi pieptul gol, şi-a închis ochii şi, suspinând în taină, şi-a întors faţa ca de la un mare păcat. Iar fericitul Non, privea cu tot dinadinsul spre dânsa, până ce a trecut din dreptul privirii lor" (Vieţile Sfinţilor), potrivit agerpres.ro.
"Cu adevărat, eu am învăţat mult de la dânsa", spunea episcopul Non, "că pe această femeie Domnul o va pune la înfricoşata Sa judecată şi o dată cu dânsa vom fi judecaţi şi noi. Pentru că ce socotiţi? Câte ceasuri a zăbovit acea femeie în cămara sa, spălându-se, îmbrăcându-se şi îmbodobindu-se în multe feluri, uitându-se în oglindă şi având toată grija ca să se arate mai frumoasă decât toate femeile înaintea ochilor vremelnicilor săi curtezani?! Iar noi, având în ceruri pe Mirele cel fără de moarte, nu ne îngrijim să ne împodobim sufletul nostru ticălos care este cu totul necurat, gol şi plin de ruşine, nu ne sârguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinţei şi să-l îmbrăcăm cu podoaba faptelor bune, ca să se arate plăcut ochilor lui Dumnezeu şi să nu fie ruşinat şi lepădat în vremea nunţii Mirelui" (Vieţile Sfinţilor), potrivit agerpres.ro.
