Sărbătoare 30 iunie - Mari sfinți sunt pomeniți în calendarul ortodox

Soborul Sfinților 12 Apostoli este prăznuit de Biserică în ziua de 30 iunie.

Sfântul Apostol Petru, Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Apostol Iacov, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Sfântul Apostol Filip, Sfântul Apostol Vartolomeu, Sfântul Apostol Toma, Sfântul Apostol Matei, Sfântul Iacov al lui Alfeu, Sfântul Apostol Iuda, Sfântul Apostol Simon, Sfântul Matia, Sfântul și Marele Apostol Pavel, chemat de Domnul la apostolie mai târziu decât toți, au fost martori direcți ai evenimentelor care constituie revelația și istoria mântuirii, Iisus Hristos împlinind iconomia mântuirii odată pentru totdeauna.

După cum s-a hotărât la Sinodul ecumenic de la Constantinopol (381) în formula "Cred în una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică", una din însușirile fundamentale ale Bisericii este apostolicitatea. Această caracteristică a Bisericii creștine este dată nu numai de continuitatea istorică din timpul Apostolilor și până astăzi, ci și de faptul că are o trimitere mesianică, cei 12 Apostoli având misiunea de a propovădui Împărăția lui Dumnezeu: "Și chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile. Și i-a trimis să propovăduiască împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe cei bolnavi (Luca 9, 1, 2)", scrie agerpres.ro.

Apostolii sunt chemați de Mântuitorul Hristos pentru transmiterea și aplicarea lucrării Sale, devenind în acest fel împreună lucrători cu Dumnezeu la zidirea Bisericii.

* Sfântul Ierarh Ghelasie s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeț din Munții Apuseni și, apoi, ca egumen al Mănăstirii Râmeț din județul Alba, având o viață duhovnicească îmbunătățită și învrednicindu-se încă din tinerețe cu darul facerii de minuni. Era originar din partea locului.

În tradiția locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga și postea, săvârșind sfintele slujbe cu mare osârdie și frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, Cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine.

Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere și săvârșea Sfânta Liturghie. Numai sâmbăta și Duminica mânca împreună cu călugării la trapeza mănăstiri.

Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al sihaștrilor din Munții Râmeț, precum și al sătenilor din Țara Moților.

Odată, urcând Sfântul Ierarh Ghelasie în poiană cu asinul său la adunat fân, și-a cunoscut dinainte sfârșitul. Deci, rugându-se mult, și-a chemat ucenicii, poruncindu-le să trăiască în desăvârșită dragoste, să iubească Biserica și să fugă de beție, desfrâu și de tot păcatul. Apoi, sărutându-i pe toți, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.

A fost îngropat lângă zidul bisericii și mulți bolnavi se vindecau la mormântul lui.

În anii din urmă, s-au descoperit în chip minunat, în jurul mănăstirii, bucăți din sfintele sale moaște, prin care se fac nenumărate minuni în rândul credincioșilor veniți la mănăstire.

Sfântul Ghelasie a fost arhiepiscop și păstor sufletesc al credincioșilor din centrul Transilvaniei și din Munții Apuseni în secolele XIV-XV, retrăgându-se la bătrânețe în mănăstirea de metanie, Râmeț.