Rugăciunea zileiRugăciune către Sfânta Xenia”Cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veșnică, îmbelșugată binecuvântare pentru faptele și începuturile cele bune. Cere izbăvire din toate nevoile și necazurile. Mijlocește cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii și păcătoșii. Ajută, Sfântă și fericită maică Xenia, să fie luminați pruncii cu lumina Sfântului Botez. Și să fie pecetluiți cu pecetea darului Sfântului Duh. Dăruiește-le lor reușită la învățătură. Tămăduiește pe cei neputincioși. Trimite dragoste și bună-înțelegere celor căsătoriți. Învrednicește pe monahi de nevoința cea bună și apără-i de defăimări. Întărești pe păstori întru tăria Duhului Sfânt. Păzește poporul și țara aceasta în pace și fără de tulburare. Roagă-te pentru cei lipsiți în ceasul morții de împărtășirea cu Sfintele lui Hristos Taine. Căci tu ești nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îți aducem mulțumire și slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe D
Gândul zilei
„Dumnezeu este mai aproape de fiecare om decât este omul însuși față de sine” – Sfântul Iustin Popovici
Știai că?
Tedeum este o slujbă religioasă de mulțumire și de laudă adusă lui Dumnezeu în anumite ocazii festive din viața personală sau din viața socială a credincioșilor. Este o ierurgie, o slujbă de sfințire, de origine mai nouă decât celelalte ierurgii săvârșite de Biserică. Se numește Tedeum de la un vechi imn latin, care intră în cuprinsul acestei slujbe: Te Deum laudamus… („Pe Tine Dumnezeule, Te lăudăm…“). Tedeumul sau Doxologia se săvârșește la anumite date fixe din timpul anului bisericesc: la 1 septembrie, începutul anului bisericesc, la 1 ianuarie, începutul anului civil, la sărbători naționale, la anumite momente de seamă din viața Bisericii (deschiderea ședințelor Sf. Sinod), a anului școlar în instituțiile de învățământ religios și civil, la inaugurarea unui monument comemorativ, la sfințirea unui așezământ de cultură etc. Tedeumul se săvârșește în biserică, dar și în afara ei, la locul cerut de împrejurarea respectivă. Rânduiala slujbei se găsește într-o carte separată, intitulată Tedeum sau Doxologie. Înainte de partea finală a slujbei se ține o cuvântare ocazională (comemorativă, festivă sau omagială). Partea finală a slujbei se numește Polihroniu (de la gr. πολυ — poly = mult și gr. χρὸνος — hronos = timp, adică mulți ani sau îndelungată trăire), format din trei formule de urare (felicitare): întâi pentru conducerea de stat, apoi pentru conducătorii Bisericii și a treia pentru „tot poporul“. După fiecare formulă, preotul ridică Sf. Cruce și rostește: „Mulți ani trăiască“ iar cântăreții (corul, credincioșii) cântă de trei ori „Mulți ani trăiască!“. Polihroniul este această urare sau felicitare care se adaugă la sfârșitul Liturghiei, constituind o prescurtare a Tedeumului, când acesta se face în biserică, după Liturghie. La originea Tedeumului stă vechea doxologie, care este imnul de laudă al îngerilor la Nașterea Domnului („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…“) (Luca 2,14), imn ce a intrat în rânduiala serviciilor divine zilnice (mai ales la Vecernie și Utrenie). Slujba Tedeumului se află în Cartea de Tedeum, care a apărut prima dată în Biserica Ortodoxă Română în secolul trecut, redactată de arhiereul Ghenadie Enăceanu, cu titlul: „Sbornic, Istoria Te-Deumurilor în Biserica creștină și specialminte în cea română“, în rev. B.O.R., an. VIII (1864). De atunci până azi are numeroase reeditări.
Pilda zilei
Trupul și sufletul
Doi oameni stăteau de vorbă. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credință. Era mereu preocupat să nu-i lipsească nimic lui și familiei sale. După aceea, prietenul său l-a întrebat: – Spune-mi, dacă ai avea doi copii, dar l-ai hrăni doar pe unul, pe celălalt chinuindu-1 foamea, ar fi drept? – Bineînțeles că nu, a răspuns bogătașul. – Dar dacă l-ai îmbrăca tot pe acela, în timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi? – Ar fi, desigur, o nedreptate. – Și atunci, dacă tu singur spui că așa ceva este o nedreptate, de ce procedezi în felul acesta? – Cum? – se indignă omul. Pe copiii mei îi tratez la fel, le arăt aceeași dragoste. De ce spui așa ceva? – Nu m-am referit la copiii tăi, ci la alți doi frați buni, de care tu ar fi trebuit să ai grijă de-a lungul întregii vieți: sufletul și trupul tău. Iar tu nu ești drept cu acești frați. Te ocupi doar de unul, neglijându-1 cu totul pe celălalt. Aveți haine frumoase și sunteți bine hrăniți, tu și ai tăi, dar sufletul de ce are nevoie, nu vă întrebați? El nu poate purta decât haina credinței, de care tu nu te-ai îngrijit și nu se poate hrăni decât cu dumnezeiasca învățătură, cu dragoste și milă. Deci, nu uita de celălalt frate, fiindcă trupul și sufletul sunt ca doi frați buni, de nedespărțit. Unul nu poate trăi fără celălalt, îngrijește-i pe amândoi și atunci vei fi, cu adevărat, drept și fericit. Ferește-te să fii asemenea păcătosului care trăiește doar cu trupul în timp ce sufletul îi este mort.
