Ați avut parte de constrângeri în cariera dumneavoastră de jurnalist? Ne puteți da detalii?
Mi-am început cariera de jurnalist în 1993, la trustul Intact. Marius Tucă și Dan Diaconescu pregăteau apariția unui săptămânal editat la București, dar cu suplimente speciale pentru fiecare județ al țării. Era un proiect uriaș pentru vremea aceea. Am auzit la facultate că se lansează un ziar nou și ar angaja studenți la jurnalism. Studenții au întotdeauna pretenții puține și muncesc mult. Sunt soluția optimă pentru astfel de proiecte. Acum câțiva ani, l-am auzit pe Dan Diaconescu, pe când el conducea OTV, iar eu eram membru CNA, că m-a adunat de pe stradă. Eu spun că, prin munca mea, susținută și prost plătită, într-o echipă de tineri care astăzi sunt toți jurnaliști remarcabili, l-am ajutat pe Dan Diaconescu să se îmbogățească. Și nu numai pe el. În schimb, niciunul dintre acei ziariști inimoși nu suntem bogați. Era în ianuarie 1993. Am venit când nici nu exista redacția, ci doar niște pereți despărțitori în actualul sediu al Antenelor din București- Ploiești. Eram împreună cu o colegă. Am rămas doar eu, ei nu i-a inspirat încredere. Am început să lucrez pentru Jurnalul de București, iar din iunie 1993, la Jurnalul Național. Am contribuit enorm la nașterea acestor două jurnale și am asistat la nașterea Antenei 1. Împărțeam același hol cu Radio Romantic și cu Prețul Succesului, de care se îngrijea Sorin Oancea. Am văzut cum s-a creat acest trust gigant. La vremea aceea, PDSR era partidul stat, iar patronul la vedere al trustului Intact, Dan Voiculescu, impunea teme în funcție de interesele economice pe care le avea. Ca să vă răspund într-un final, da: am avut parte de multe constrângeri de-a lungul celor șapte ani cât am lucrat în acel trust. Detalii mai multe decât cele legate de interdicția de a folosi cuvântul ”rege” în asociere cu Mihai de Hohenzollern, despre care am scris zilele trecute în Evenimentul zilei, nu aș vrea să dau deocamdată. Culmea, aveam voie să vorbim despre regele țiganilor, despre regele fotbalului, dar niciodată despre regele României.
Cum este starea presei în prezent?
Din punct de vedere economic, cât se poate de proastă și de aici pornesc toate relele. Dacă nu sunt bani într-o redacție, nu există nici independență a jurnaliștilor. Politicienii, la rândul lor, sunt interesați ca presa să fie cât mai slăbită pentru a o putea folosi, pe bani puțini, așa cum le poftește inima. Deci, ce poate fi mai rău? Dispariția totală, știu, dar sper să nu ajungem chiar atât de rău.
Libertatea presei este înțeleasă de unii jurnaliști în mod eronat: sunt agresivi și insultă în direct. Cum ar putea fi îndreptate aceste derapaje?
Orice derapaj se poate îndrepta dacă se aplică legea audiovizualului în mod constant și imparțial. Credeți că dacă șoferii nu s-ar teme că-și pierd permisele de conducere, ar respecta regulile de circulație? Eu știu că sunt unii membri ai CNA cărora le displace să fie asemuiți cu niște polițiști, dar CNA acest rol îl are: de reglementare și control în audiovizual. Așadar, fie că ne place, fie că nu, CNA trebuie să aplice și amenzi acelora care încalcă legea, nu doar să le mângâie creștetele părintește. Există în legea audiovizualului, limita minimă de 10.000 de lei și limita maximă de 200.000 de lei pentru sancțiunile pecuniare. Există însă și sancțiuni mai dure decât amenzile. Ei bine, în ultimii doi ani, CNA nu a aplicat decât o dată sau de două ori amenda maximă. Niciodată n-a aplicat alte sancțiuni mai grave decât amenda maximă, cum ar fi întreruperea emisiei unui post pentru 10 minute, pentru trei ore sa înjumătățirea cu până la jumătate a termenului de valabilitate a licenței. Acest fapt arată că CNA a devenit o instituție extrem de slabă, de la care nu se mai poate pretinde să țină sub control derapajele din audiovizual.
Credeți că există echilibru în ceea ce privește acordarea amenzilor de către CNA?
Dublul standard pe care îl aplică CNA este atât de evident, încât aproape sunt tentată să cred că această întrebare a dvs. este una capcană. Glumesc, desigur! Amenzile CNA nu trebuie să fie echilibrate, trebuie să fie aplicate în funcție de încălcările legii comise de către radiodifuzori, adică de către posturile de radio și televiziune. Din primul an de mandat, am observat o grijă deosebită de a nu sancționa anumite posturi, indiferent de abaterile de la lege pe care le-ar avea și, în egală măsură, o atenție exacerbată față de alte posturi de televiziune. Ultimii doi ani însă au întrecut orice limită. Actualul CNA, prin majoritatea membrilor săi, susținuți de interesele PSD, își anunță public și în mod repetat dorința de a sancționa toate posturile la fel. Or, această atitudine este complet greșită. Dacă Antena 3 încalcă legea în fiecare oră, de ce ar trebui sancționată cu aceeași amendă ca Realitatea TV, de exemplu, care înregistrează o singură abatere pe săptămână? Eu nu găsesc altă explicație în afara aceleia că CNA dorește să ocrotească imaginea unui post anume, recunoscut ca fiind cel mai sancționabil post dintre cele de nișă de știri. Prin uniformizarea sancțiunilor, indiferent de gravitatea faptelor, se obține impresia că nici un post nu e mai presus decât altul. Prin felul în care aplică sancțiunile, CNA reușește să inducă ideea că toate posturile greșesc în egală măsură, ceea ce este complet fals.
Ce părere aveți de televiziunile de știri din România? Respectă vreuna dintre ele principiile fundamentale ale jurnalismului: obiectivitate, imparțialitate, echidistanță?
Există un post care respectă toate cele trei principii enunțate de către dvs., ceea ce este încurajator. Ne arată tuturor că se poate. Trist este însă că acest post a fost împiedicat tocmai de către CNA să fie preluat în grilele operatorilor de cablu, deși legea obligă la această preluare odată ce postul s-a declarat liber la retransmisie. În această situație, ce așteptări de obiectivitate să mai aibă publicul de la CNA? Ce autoritate mai poate avea această instituție pentru a impune principii? Din punctul meu de vedere, nu mai are nici un fel de autoritate, așa cum nici Laura Georgescu, președintele CNA, care a demonstrat un comportament inadmisibil pentru funcția pe care o ocupă, nu mai are nici un fel de autoritate în fața jurnaliștilor de televiziune sau radio pe care-i analizează pentru limbajul nepotrivit folosit în anumite emisiuni. Este incompatibilă cu funcția de membru CNA, dar politicienii care au propus-o o susțin în continuare, cu fermitate, ca și când ar fi indispensabilă.
Printre cele mai râvnite subiecte de către televiziuni se numără înmormântările, divorțurile în direct. Ce ar putea face CNA în acest caz?
Subiectele alese de către televiziuni țin de decizia lor editorială, iar CNA nu are nici un fel de drept să intervină în politica editorială a unui post, ca de altfel nicio autoritate publică sau privată. Există însă norme pentru protecția minorului, respectarea dreptului persoanei la propria imagine care ar trebui respectate de către posturi atunci când își aleg programele și orele lor de difuzare. Din păcate însă, lipsa de intervenție a CNA în situații concrete și grave, apatia acestei instituții față de sancționarea grobianismelor difuzate de televiziuni nu a făcut decât să încurajeze perpetuarea unor astfel de programe, nocive pentru publicul minor, dar nu numai. Deciziile CNA se iau cu minimum șase voturi din 11. Cât am fost membru al Consiliului, am constatat adeseori că este imposibil să strângi șase voturi când vrei să sancționezi un post protejat politic cu sume mai mari decât limita minimă a amenzilor prevăzute de lege, oricât de grave și frecvente ar fi abaterile acestuia.Majoritatea membrilor CNA sunt vinovați pentru degradarea audiovizualului, nu neapărat televiziunile. Acestea au un scop comercial, în primul rând, dar Consiliul trebuie să aplice legea în interes public, nu pentru a răspunde intereselor private ale posturilor sau patronatului acestora.
„Sparg un cvorum absurd (…) Asta e o instituţie de grădiniţă, pe care o giraţi”, a spus Valentin Jucan la ședința de marți (n.r. 20.01.2015). Cum vedeți atitudinea sa?
Domnului Valentin Jucan îi transmit un singur mesaj: să-și respecte promisiunea făcută în luna septembrie și să transmită online, pe pagina proprie de Facebook, ședințele publice ale CNA. Atât! Dacă nu se ține de cuvânt, devine complice al celorlalți membri, interesați de lipsa de transparență a deciziilor lor.
Un grup de parlamentari ai PDL şi PNL propun interzicerea cenzurii pe radio și TV. Cum vedeți această inițiativă?
Nu am văzut proiectul, ci doar știrile despre acest proiect. Mă bucură inițiativa, cu atât mai mult cu cât, personal, în numeroase rânduri, am sesizat public, chiar și în cadrul comisiilor parlamentare de cultură, faptul că cenzura este interzisă de legea română, dar nu este sancționată persoana care o înfăptuiește. Astfel, cenzura este posibilă în mediul audiovizual, patronatul posturilor știind că nu pierd nimic comițând acte de cenzură. Nu înseamnă că după introducerea sancțiunii, cenzura nu va mai fi posibilă, dar măcar se oferă posibilitatea jurnaliștilor să atragă atenția autorităților când se exercită asupra lor presiuni în îndeplinirea profesiei. Inițiatorul modificării legii audiovizualului, care prevedea și sancționarea cenzurii era senatorul PNL Sorin Roșca Stănescu, înainte să fie condamnat, el consultându-se cu mai mulți membri CNA în această privință. Nu știu dacă este unul și același proiect. Știrile pe care le-am citit despre această inițiativă îmi relevă faptul că proiectul se suprapune în mai multe prevederi peste actuala lege a audiovizualului. Probabil că aceste inadvertențe vor fi corectate, dar se impune sancționarea cenzurii și a intervențiilor în politica editorială a posturilor.
Care este opinia dumneavoastră vizavi de subprogramul MEDIA prin care Uniunea Europeană acordă sprijin financiar pentru profesioniştii din domeniul audiovizualului?
Subprogramul se adresează mai degrabă profesioniștilor din cinematografie și celor din zona achiziției de programe de televiziune. Cred că audiovizualul românesc ar avea mare nevoie de finanțare de programe educative, produse de casele românești de producție, care nu sunt achiziționate de către televiziuni pentru că nu fac audiență. Genul acesta de programe, cheltuielile pentru producția lor ar trebui suportate de către stat, dar cum statul român nu găsește soluții pentru abecedare, mă îndoiesc că va avea în curând preocupări pentru programe de televiziune educative. Evident, orice sprijin financiar este binevenit, așadar și subprogramul Media va fi salvator pentru câteva societăți, dar pentru publicul larg consumator de televiziune încă mai avem de așteptat sprijin. Poate că Parlamentul ar trebui să se gândească la o modalitate de finanțare a unor programe similare celor europene pentru categoria programelor de televiziune culturale și educative românești.
A existat vreo campanie tv care v-a plăcut în mod deosebit? Dacă da, ce anume v-a atras?
Campania „1989: anul care a schimbat lumea”, difuzată pe parcursul anului trecut de către Digi 24 mi s-a părut un demers jurnalistic deosebit de valoros, care a reușit să marcheze cele mai importante momente ale istoriei ultimilor 70 de ani ai poporului român, de la comunism până azi. O astfel de campanie presupune eforturi uriașe, atât financiare, cât și de documentare, dar postul care le face câștigă mult în prestanță și apreciere. Digi 24 are mai multe campanii de investigație, ceea ce îl distinge de toate celelalte posturi de știri.
Antena 3, Antena 1, B1 TV şi România TV au primit cele mai mari sancţiuni de la Consiliul Naţional al Audiovizualului în 2014. De ce credeți că amenzile nu par a afecta televiziunile, care încalcă continuu legislația audiovizuală?
Anul 2014 a fost cel mai sărac în cuantumul și numărul sancțiunilor din ultimii șase ani, iar motivele nu sunt justificate. Adică în nici un caz anul 2014 nu a fost un an lipsit de atacuri nefondate la adresa unor persoane în campaniile elctorale, nu a fost scutit de progame nerecomandate minorilor difuzate însă la ore accesibile minorilor ș.a.m.d. Faptul că CNA are îndemânarea să-și prezinte ca pe un succes activitatea sa absolut nesatisfăcătoare nu face decât să mă întristeze. Televiziunile care încalcă în mod constant legislația audiovizualului nu sunt intimidate de amenzi mici și rare. Acest mod de a aplica amenzi le încurajează întrucât ei își fac calcule de aritmetică simplă: ce audiență facem dacă încălcăm legea? X puncte. Câtă publicitate aducem la audiența asta? Y lei. Ce amendă ne poate da CNA pentru aceste încălcări. Aproximativ Z. Dacă Y e mai mare decât Z, și sigur e, atunci merită să încălcăm legea. De aceea spun mereu că principalul vinovat pentru calitatea programelor audiovizuale nu sunt televiziunile, ci CNA. Această instituție publică girează, prin pasivitatea sa, degradarea spațiului audiovizual și, implicit, a comportamentului social al publicului.
Cum comentați decizia lui Sebastian Ghiță de a atrage un investitor străin pentru România TV
Aici aș avea o întrebare: este domnul Ghiță patronul România TV? În documentele depuse la CNA, nu domnia sa apare ca acționar.
Un mesaj pentru cititori.
Priviți televizorul ca pe o cutie a pandorei!
