Cele mai importante asociaţii patronale din domeniul bancar, Asociaţia Română a Băncilor (ARB) şi Consiliul Patronatelor Bancare din România (CPBR), au elaborat o scrisoare amplă cu amendamente la "Legea dării în plată".
Memoriul bancherilor a fost adresat atât Parlamentului, cât şi Președintelui României, Guvernul, Primului-ministru, reprezentanţelor din România ale FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană, BCE etc.
Băncile solicită devansarea termenului de intrare în vigoare a Legii 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, cu toate că nu au agreat niciodată introducerea acestei legislaţii.
"Avantajul major al legii privind procedura insolvenţei persoanelor fizice faţă de legea privind darea în plată este că după insolvenţă debitorul persoană fizică de bună credinţă poate rămâne în posesia bunului imobil care este adus în garanţie, pe când darea în plată înseamnă pierderea locuinţei de familie/ terenului", sespune în mesajul comun al ARB şi CPBR.
Bancherii nu vor să audă de "caracterul retroactiv" al legii
Bancherii insistă asupra consecințelor negative ce pot fi generate de o astfel de inițiativă legislativă pentru întreaga economie, printre care deteriorarea încrederii investitorilor străini în economia românească, creșterea costului produselor de creditare şi înăsprirea condițiilor de creditare,afectarea în sens negativ a dezvoltării sectorului construcțiilor dar şi afectarea negativă a creșterii economice şi crearea de noi locuri de muncă, ca şi creșterea riscului de ţară.
Ce modificări solicită bancherii:
1. Legea trebuie să stabilească condițiile clare și obiective de aplicare astfel încât să fie definită situația de nevoie a debitorului.
2. Corelarea cu legea insolvenței persoanelor fizice.
3. Corelarea procedurilor pentru implementarea mecanismului de dare în plată.
4. Neretroactivitatea dispozițiilor legale.
Ce condiţii obiective propun băncile pentru darea în plată a imobilului
- Debitorul este un consumator
Debitorul/garantul ipotecar trebuie să fie o persoană fizică consumator, în sensul art. 7 din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (în cazul garantului ipotecar condițiile de mai jos trebuie să se îndeplinească atât cu privire la propria persoană cât și cu privire la debitorul principal).
- Contractul de credit este pentru achiziția sau construcția de locuință pentru debitor sau familia acestuia
- Contractul de credit este un contract de credit având ca obiect achiziția sau construcția unui imobil cu destinația de locuință a debitorului principal;
- obligațiile aferente creditului contractat de către consumator de la creditor sa fie garantate cu o ipoteca imobiliară (e.g. creditor ipotecar, credit de investii imobiliare).
Cerința apare în Cererea de reexaminare și este menționată și în expunerea de motive.
- Consumatorul este în stare de insolvență sau în mari dificultăți financiare
consumatorul se află în stare de insolventa în sensul Legii 151/2015, nu a depus o cerere în acest sens și nu are alți creditori;
sau alternativ
- consumatorul nu se află în stare de insolvență în sensul Legii 151/2015, obligația lunară de plată aferentă creditului respectiv depășește [a se stabili de către autoritatea competentă cu supravegherea prudențială a unui prag care să determine aplicarea acestei măsuri de protecție pentru persoanele care sunt în nevoie]% din media veniturilor lunare cumulate ale debitorului si ale co-debitorilor din ultimele 6 luni și venitul liber de datorii bancare al debitorului, respectiv al co-debitorilor, nu depășește [a se indica de către autoritățile competente (autoritățile în domeniul protecției sociale) un prag care să permită aplicarea acestei măsuri către categorii de persoane care trebuie sa beneficieze de protecție și nu în favoarea persoanelor cu venituri libere consistente, de exemplu prin referire la un cuantum de salarii minime pe economie libere de datorii bancare];
- De asemenea, comunitatea bancară are toată deschiderea pentru a discuta orice alte condiții obiective care să privească orice consumatori aflați în situații excepționale și care trebuie să beneficieze de suportul societății (inclusiv al băncilor) prin impunerea de măsuri obligatorii de protecție.
Consumatorul nu este incompatibil conform altor legi și nu a mai beneficiat de protecție
consumatorul nu se afla in niciuna dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 din Legea 151/2015; si
nu a mai beneficiat de prevederile Legii darii in plata si/sau Legii 151/2015 in ultimii 5 ani;
criteriu aplicabil și în situația în care consumatorul nu se află în stare de insolvență, ci se află în stare de mari dificultăți financiare.
Consumatorul aflat în stare de insolvență nu are alți creditori
Consumatorul aflat în stare de insolvență nu are alți creditori în afara creditorului de la care a contractat creditul în legătură cu care se intenționează aplicarea mecanismului dării in plata.
Așa cum menționam mai sus, este imperativ ca măsura dării în plată să își realizeze funcția de protecție socială, pentru că dacă aceasta ar conduce doar la avantajarea altor creditori în detrimentul creditorului ipotecar (fără a fi așadar un beneficiu real pentru debitor) măsura nu s-ar mai justifica.
Prezența altor creditori și faptul că darea în plată nu ar pune capăt în mod real problemelor cu care se confruntă și debitorului reprezintă indicii clare că în fapt calea de urmat ar trebui să fie procedura de insolvență a persoanei fizice, iar nu darea în plată.
Ca atare, în situația concursului de creditori pentru consumatorul aflat în stare de insolvență este imperativă aplicarea altei legislații (insolvența persoanei fizice).
Bunul imobil este locuința familială, nu se află într-o stare improprie scopului pentru care a fost construit/achiziționat, iar consumatorul nu are alte bunuri urmăribile
bunul imobil este locuința familiei debitorului sau a garantului ipotecar;
bunul imobil nu se afla intr-o stare fizică improprie scopului pentru care a fost achiziționat/construit, inclusiv la data încheierii actului de dare in plata și poate fi predat creditorului la data încheierii actului de dare în plată, respectiv la data hotărârii prin care se admite darea în plată;
bunul imobil este liber de sarcini sau orice alte drepturi în favoarea unor terți (inclusiv închirieri, comodate sau dezmembrăminte ale dreptului de proprietate), masuri asiguratorii si litigii cu excepția ipotecii de rang I instituite pentru garantarea creditului in legătură cu care se intenționează darea în plată; și
debitorul nu dispune de alte bunuri urmăribile.
În ce privește imobilul de dat în plată, expunerea de motive propune un element comun care însă nu apare menționat explicit în Lege, respectiv că bunul de dat în plată este în mod obișnuit, locuința familiei.
