Rugăciunea preferată a regelui Mihai vorbește despre semnul egal pus de Dumnezeu între toți oamenii:
"Părinte ceresc, care ai făcut oamenii după asemuirea Ta, care-i iubești pe toți, nu îngădui ca familia noastră să se desprindă de Tine, făurind bariere de rasă sau culoare.
Precum Fiul Tău, Mântuitorul nostru s-a făcut dintr-o femeie evreică, s-a bucurat de credința unei femei siriene și a unui soldat roman, i-a primit bine pe grecii care l-au căutat și a lăsat să-i poarte crucea un african, așa învață-ne și pe noi să-i primim la fel pe toți, de toate rasele, ca pe moștenitorii Împărăției lui Iisus Hristos, Domnul nostru".
Regele povestește, în dialogurile cu Mircea Ciobanu din anul 1991, că a găsit această rugăciune pe o foaie de hârtie și că cel care o transcrisese a uitat să noteze și numele autorului ei.
"Se referă la un singur lucru, la semnul egal pe care Dumnezeu l-a pus între oameni. Felul cum este gândită o face prețioasă, mă emoționează ori de câte ori o redescopăr", a mărturisit regele.
Fostul monarh al României a mărturisit și care este gândul care l-a impresionat cel mai mult de-a lungul vieții:
"Am găsit mai demult scris pe o placă de faianță următoarele cuvinte:
- A fi tăcut este o umilință.
- A fi tăcut când e vorba de defectele altora este caritate.
- A fi tăcut în a nu rosti cuvinte inutile este penitență.
- A fi tăcut la locul și la timpul potrivit este prudență.
- A fi tăcut când îți duci crucea este eroism".
