Comuna Cârlibaba, judeţul Suceava. Una dintre multele unităţi militare din ţară care zac în paragină. Zeci de hectare au rămas în bătaia vântului. Probabil nu vor mai fi folosite niciodată pentru antrenamente, ci mai degrabă vor ajunge să fie râvnite de autorităţile locale, aşa cum se întâmplă în multe alte cazuri din ţară.
"Începând cu 1990 a început marea demolare. Cele două culoare de intrare în România dinspre Vest: Poarta Someşului şi Poarta Mureşului. Acolo noi am avut pe aceste două direcţii de intrare în România, mari divizii mecanizate, două unităţi de aviaţie, supersonice, unităţi de elicoptere", spune Valeriu Pricină, vicepreşedinte Sindicatul Rezerviştilor.
Întrebat dacă nu mai e nimic, acesta a răspuns: "Nu. În Apuseni aveam brigada de vânători de munte la Petroşani şi o altă brigadă de vânători de munte la Alba Iulia. Au mai rămas nişte batalionaşe. Peste tot pe unde am filmat altădată cu tancurile sau cu infanteriştii, acum au înflorit în toate colţurile, tot felul de acareturi ale unora şi altora. Ştiu o situaţie concreta când se făceau presiuni enorme ca o parte din terenurile armatei sa fie date pentru împroprietărirea revoluţionarilor. Un revoluţionar, Zainea, dacă îmi aduc aminte, obţinuse un teren de la Primăria Oraşului Otopeni. O parte din acest teren nu era al Primăriei. Primăria făcuse o ciumercărie cu proiectele alea zonale, PUZ-uri, şi intrase peste terenurile regimentului de transmisiuni, care este în dreapta podului, peste centură. Acolo a răsărit o benzinărie şi un fast-food".
Şi exemplele continuă. Mai toţi cei care, într-un fel sau altul, au îmbrăcat haina militară, ştiu că, astăzi, cuvântul care caracterizează infrastructura în exces a Armatei este: paragina!
"Mergeţi bunăoară la ieşirea dinspre Olteniţa. unde era Divizia 1 Mecanizată. Nu mai e nimic. Regimentul mecanizat de pe Olteniţei. S-a dus. Mergeţi la Antiaeriana, Comandamentul Armatei a doua, Ghencea cu bazele de reparaţie a Diviziei 57. Dezafectat tot. Praf şi pulbere! Pe vremea Codului din 1969, pentru infracţiuni cu consecinţe deosebit de grave, i-o dădea pe coana Anghelina. Adică pe doamna cu coasa. Ia-o în braţe şi du-te cu ea!", spune Jean Panaitescu, fost procuror militar.
Odată cu dezafectarea multor unităţi militare, şi tehnica s-a dus pe apa sâmbetei. Rând pe rând, tancuri vechi au ajuns mormane de fiare. Şeful Statului Major de acum mai bine de 13 ani, generalul Mihail Popescu, pe vremea căruia România a intrat în NATO, susţinea că militarii români nu puteau merge în teatrele de operaţii din Kosovo cu blindate care nu le mai ofereau niciun grad de protecţie.
"Eram ofiţer când a început fabricarea la Moreni a transporului amfibiu blindat TAB 77. N-au fost folosite deloc. Din '73 şi până în '95, ele nu s-au mişcat din unităţi. Ori cauciucurile îmbătrânesc. Nu putea să-şi asume răspunderea de a trimite oamenii la moarte. După Convenţia de la Viena, noi am dezafectat foarte multă tehnică militară. Inclusiv tehnică blindată, tancurile", spune Jean Panaitescu.
Întrebat cine făcea toată operaţiunea asta de tăiere, Panaiescu a răspuns: "Astea trebuia să le facă Armata. Armata nu avea posibilitatea. Ca să tai cutia blindată a unui tanc, trebuia să faci flacără oxiacetilenică în valoare de nu ştiu câte mii de dolari. Era blindajul gros. Şi atunci au dezasamblat, au luat elementele ce ţin de tunuri de metal, mitraliera. Au dezafectat gurile de foc şi au lăsat motorul. Au luat de la motor acumulatorii şi tot ce era util pentru Armata şi le-au dat la fier vechi, la REMAT, la Tofan. Armata a primit cauciucuri în valoare de 18 miliarde de lei şi a dat fier vechi în valoare de 10 miliarde de lei".
În 2006, procurorii DNA au început urmărirea penală împotriva lui Mihail Popescu şi a succesorului său, Eugen Bădălan, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice. Cei doi au fost acuzaţi că, în calitate de şefi ai Forţelor Terestre, au vândut tehnică militară dezasamblată la preţuri subevaluate către SC Tofan Steel SRL. Şaşe ani mai târziu, generalul Mihail Popescu a fost condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare.
"Mişu Popescu atunci a murit. Când s-a dus să-i ia casa. S-au instituit măsuri asiguratorii. Ce fel de justiţie este aceasta? Cum să consideri că Armata are pagubă dacă n-are pagubă? Dacă nu lua niciun cauciuc, nicio anvelopă pentru transportor şi dădea tot fierul, Armata avea paguba de 10 miliarde. Dar dacă a primit anvelope de 18 miliarde, Armata se consideră păgubită!", mai susţine Panaitescu.
Un alt caz care i-a dus după gratii pe mai-marii din Apărare este dosarul schimburilor de terenuri dintre Gigi Becali şi Ministerul Apărării Naţionale. În urmă cu aproximativ 20 de ani, patronul Stelei şi fostul ministru, Victor Babiuc, împreună cu generalul Dumitru Cioflină au pus la cale o afacere cu pământurile Armatei. Latifundiarul a cedat statului o proprietate din Stefăneşti şi a pus mâna, în schimb, pe un teren din Voluntari. Numai că, aşa cum au concluzionat şi procurorii DNA, un metru pătrat în Voluntari era, la acea vreme, de 56 de ori mai scump. Aşa s-a ajuns la un prejudiciu de aproape 900.000 de dolari! În urma schimburilor de terenuri care a rezultat a fi o afacere păguboasă pentru stat, cei trei, Becali, Cioflină şi Babiuc au sfârşit la puşcărie.
Acestea sunt singurele situaţii în care capii de la Apărare au răspuns penal pentru faptele comise. Asta deşi Armata a jucat alba-neagra cu propriile terenuri. În 2013, un raport al Curţii de Conturi arăta că, până la acel moment, Ministerul Apărării transferase, către instituţii sau autorităţi publice, 449 de imobile, dintr-un total de 1.178 de cazărmi, adică aproape 20.000 de hectare din peste 63.000. Mai mult, în doar doi ani, în perioada 2010-2012, au fost date 24 de hotărâri de guvern prin care bunurile ministerului erau date unor primării care promiteau locuinţe ANL. Vorbim despre 600 de hectare de teren donat pe încredere autorităţilor locale. Tot Curtea de Conturi a precizat că în niciun caz, pe suprafeţele respective nu s-a construit nimic.
Acestea erau cifrele înregistrate la nivelul anului 2013. În prezent, Ministerul Apărării nu a oferit detalii despre situaţia concretă a unităţilor militare aflate în paragină. Mai mult, deşi am solicitat o declaraţie pe această temă, nimeni nu a fost dispus să vorbească. Într-un răspuns scris, MApN menţionează că:
"La nivelul Statului Major General, se efectuează o analiză cu privire la posibilitatea ca o parte din unităţile militare să fie reintroduse în circuitul operativ militar."
"E o ciudăţenie, o particularitate. Până în 2010, Armata a stat cu pământurile. A mai fost mişcată cu Gigi Becali, Cu Cioflină şi cu ăia. Bun. Dar s-au cam potolit. După 2010, o luase pământul, sărea gardul şi dezerta la ăştia. Ar trebui lămurite lucrurile astea", spune Jean Panaitescu, fost procuror militar.
Corneliu Dobriţoiu, fost ministru al Apărării: "Armata la ora actuală poate oricând, la orice oră din zi şi din noapte, să lumineze mintea oricărui premier, decident guvernamental pentru că are documentele deja pregătite. Le scoate din arhivă".
Reporter: Câţi bani valorează terenurile astea dezafectate?
Corneliu Dobriţoiu: "Sunt convins că este vorba despre miliarde".
Armata a făcut pomeni de miliarde de euro. Autorităţile publice au zis "bogdaproste" şi le-au pus cruce. Cu toate că Ministerul Apărării susţine că au fost şi situaţii când alte instituţii ale statului au făcut câte ceva cu terenurile primite. Şosele de centură, spitale regionale, locuinţe şi penitenciare. Pe hârtie, planurile par măreţe şi astăzi. Iar MApN, un ofertant generos.
"Avem în momentul de faţă un număr de zece oferte, un număr de zece posibilităţi, de a prelua locaţii, foste unităţi militare de la MApN. Unele au fost depozite de armament, altele au fost de antrenament, altele au fost chiar unităţi militare în care au fost cazaţi soldaţi. În ce stadiu ne afllăm?! Noi avem în vedere construcţia a două noi penitenciare. Penitenciarul de la Berceni şi Penitenciarul de la Caracal", spune Tudorel Toader, ministrul Justiţiei.
Doar că... după atâta vreme în care au fost lăsate în paragină, nici pentru puşcării nu mai sunt bune cazărmile Armatei. O spune răspicat ministrul Justiţiei, Tudorel Toader: "Numai viaţă de penitenciar să nu fie! La Neamţ spune că tavanele sunt din paiantă, în altă parte duşumelele sunt din lemn, în altă parte trebuie reparaţii generale, capitale. Vom face o analiză comparativă: se merită investiţia pentru o reparaţie capitală sau e preferabilă o investiţie de la zero, cu un penitenciar modern, solid.
Nimeni nu-şi doreşte ca infractorii şi criminalii să evadeze. Aşa că imobilele Armatei par să nu poarte noroc de "casă nouă" nici măcar puşcăriaşilor. Schimbăm registrul. Şi vorbim despre persoanele defavorizate. Poate pentru ele s-ar putea construi ceva. Cel puţin aşa trag speranţă primăriile din Bucureşti care nu contenesc să ceară de la Apărare suprafeţe generoase. Aşa dezafectate cum sunt, par ar fi perfecte, mai ales că sunt gratis. Cererea e mare, la fel şi oferta. Primăria Sectorului 4, de exemplu, jinduieşte de trei ani la un teren de peste cinci hectare de pe Şoseaua Olteniţei.
"Ideea iniţială a aparţinut MApN care ne-a ridicat mingea la fileu şi care ne-a determinat ca împreună cu dânşii să gândim proiecte utile. Scopul pe care îl avem este acela de realiza un centru social multifuncţional şi discutăm de o componenta medicală a acestui proiect, inclusiv o clinică de recuperare pentru personalul Ministerului Apărării Naţionale", spunr Daniel Băluţă, primarul Sectorului 4.
Altă primărie, aceleaşi idealuri. Terenurile au fost ochite. Mai rămâne doar să fie transferate, printr-o hotărâre de guvern, în patrimoniul Primăriei Capitalei, acolo unde au avut loc, se pare, mai multe discuţii informale. Asta deşi Armata susţine că vrea ca o parte din unităţile militare să redevină active. Totuşi, "Marea împărţeală" îşi urmează cursul deja firesc.
"Fiecare primărie a venit şi a identificat terenurile pe care le deţine în sector. Sectorul 6 a venit cu terenurile care sunt în sectorul 6 ale MApN, sectorul 1 la fel, sectorul 2 la fel şamd. Şi dânşii îşi dau seama ca au anumite terenuri pe care nu le pot întreţine şi care la un moment dat vor genera mari probleme. Pentru ca un teren care nu este întreţinut şi poate deveni un focar de infecţie, poate atarage inclusiv răspunderea penală", spune Gabriel Mutu, primarul Sectorului 6.
Iuliu Maniu, Drumu Taberei, intersecţie cu Braşov - aici discutăm de hectare întregi. S-ar putea construi locuinţe pentru tineri pentru că este o poziţie foarte bună pentru sectorul 6. Plus o zonă comercială pentru că Drumu Taberei este un cartier extrem de aglomerat.
Despre realizări este prematur să vorbim. Dar dacă luăm în calcul câte proiecte finalizate au avut primăriile, de-a lungul timpului, pe terenurile care au aparţinut Ministerului Apărării, concluzia este una dezastroasă. În tot acest haos dictat de goana după pământului statului, ieftin ca braga, există şi situaţii care ar putea servi drept exemplu. Compania de automobile Renault Technologie Roumanie, una dintre cele mai mari de profil din Europa, a transformat o unitate militară într-un test-drive. Am vrut şi noi să filmăm înăuntru. Nu am avut însă acces. De data aceasta nu mai vorbim despre paragină, ci despre confidenţialitate.
În urma cu 40 de ani, aici se afla Regimentul de Paraşutişti de la Boteni. Erau doua escadrile de elicoptere şi foarte multi militari. Vorbim despre o unitate foarte bine păzită. Era un teren care aparţinea Ministerului Apărării Naţionale. Acum 10 ani, el a fost transferat unei firme private. Vorbim despre Renault Tehnologie, cea care şi-a dezvoltat aici una dintre cele mai mari afaceri. Este un centru de inovare şi testare. Locul elicopterelor l-au luat pistele de testare. Vorbim despre ultimele modele de Dacia-Renault. Practic aici este cel mai mare secret al companiei. O firmă privată care astăzi este mult mai bine păzită decât o unitate militară.
La fel de păzită este o altă clădire, situată de data aceasta în mijlocul Capitalei. Aici se intră, dar nu se ştie când şi cum se iese. Şi în acest loc a fost cândva o mare unitate militară.
Direcţia Naţională Anticorupţie. Aici, de unde mulţi politicieni au ieşit încătuşaţi, este amplasată pe un teren care cândva a aparţinut Ministerului de Război! Practic aici se afla ceea ce noi numim astăzi Ministerul Apărării Naţionale. Imediat cu înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie, imobilul a trecut din administrarea şi proprietatea MApN, în administrarea şi proprietatea Direcţiei Nationale Anticoruptie. Ceea ce a mai rămas din istoria de atunci este statuia generalului Alexandru Cernat, fost ministru de război. Aici este o zona strategică, cu însemnătate deosebită. Nu doar ministerul exista aici, ci o stradă mai încolo, şi astăzi este Policlinica Militară, dar şi un cămin militar. Ele funcţionează, sunt active. ceea ce s-a schimbat este această instituţie. Direcţia Nationala Antiorupţie, în loc de Ministerul de Război.
Sute de imobilele care au aparţinut Ministerului Apărării Naţionale sunt folosite acum în alte scopuri. Fie că vorbim despre depozite de armament, poligoane sau cazărmi. Partea plină a paharului este că pentru majoritatea, statul a rămas administrator. Aşa cum v-am prezentat şi episoadele anterioare, sunt însă şi situaţii în care proprietăţile au fost înstrăintate fără să mai existe vreo şansă de recuperare. În toate aceste cazuri este nevoie de o evidenţă clară a tuturor bunurilor Apărării. Iar acolo unde s-a încălcat legea, cazurile să fie semnalate parchetelor. Ce a mai rămas dintr-o Armată bogată şi cu vaste posibilităţi strategice? Aceasta este întrebarea la care nici măcar şefii ei, numiţi adesea politic, nu ştiu sau nu vor să răspundă.
Reporter: Andreea Dăscălescu
Imagine: Marian Mic, Bogdan Chircan, Călin Buda, P. Baboia, D. Ioniţă, R. Bordei, M. Angiu
Montaj: Sorin Niculae
