Astfel, Primăria Alba Iulia a implementat, între 2010-2013, un proiect cu fonduri europene, intitulat ”Eu nu abandonez școala”, suma alocată fiind de 1,169 milioane lei. Banii au fost accesați prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, de consiliul local și implementat de primăria condusă de Mircea Hava.
Obiectivul proiectul era unul generos: ”prevenirea şi corectarea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii prin adoptarea unei strategii locale în domeniul prevenirii şi combaterii abandonului şcolar la nivel local, în vederea menţinerii şi reintegrării persoanelor din categoriile vulnerabile, într-un mediu educaţional deschis”.
Vorbe goale
Cum s-a implementat acest proiect? Rezultatele proiectului: ”Managementul proiectului a asigurat o implementare cu succes a proiectului / R2: Comunitatea locală și mass-media informate despre obiectivele proiectului / R3: Centrul local pentru prevenirea și combaterea abandonului școlar înființat / R4: Dotări necesare proiectului achiziționate, servicii subcontractate / R5: Campania de conștientizare ”Importanța educației în perspectiva unei dezvoltări locale durabile” derulată. / R6: Strategia locală elaborată / R7: Planul local elaborat / R 8: Personalul pentru programul “A DOUA ȘANSĂ”, selectat și instruit corespunzător / R9: Programul operațional “A DOUA ȘANSĂ” implementat / R10: Comunitatealocală și mass-media informate cu privire la rezultatele intermediare obținute la jumătateaproiectului / R11: Personalul pentru programul “ȘCOALĂ DUPĂ ȘCOALĂ”, selectat și instruit /R12: Programul educațional de prevenire a fenomenului de părăsire a școlii implementat”.
Observând ce s-a făcut cu atâția bani din fondurile UE, ne punem întrebarea: Dar unde se găsesc copiii, în implementarea acestui program? Oare scopul final al proiectului nu era combaterea abandonului școlar? Câți copii au fost salvați de la acest fenomen foarte pericol al societății actuale, care ne plasează ca țară UE, în primele locuri în privința analfabetismului?
Este evident că acest proiect a fost făcut cu destinație: pentru cei care l-au implementat (salarii, bonuri), pentru pesonalul programului ”A doua șansă”, ( salarii, bonusuri), dotări materiale pentru acești angajați ( birouri, calculatoare, etc), și pentru mass-media locală ( un bonus pentru susținerea lui Hava), în așa zisa campanie de conștientizare a proiectului.
Fără un rezultat concret
Un alt proiect UE ”apă de ploaie” accesat și implementat de administrația lui Hava se referă la ”Noi abordări în îmbunătăţirea coeziunii sociale în cartiere”, în cadrul unui program european transnațional, intitulat The Urbact ll.
Proiectul s-a derulat în perioada 2008-2011 și a fost în valoare de 634.843 euro, din care 36.780 de euro, cofinanțare de la bugetul municipiului Alba Iulia. Potrivit documentației primite de la Primăria Alba Iulia, în baza legii 544/2001, obiectiv general a fost crearea unei reţele transnaţionale de promovare a incluziunii şi întăririi coeziunii sociale.
Ce și-au propus să facă, printre altele: ” Obiectivul Municipalităţii Alba Iulia îl constituie eliminarea barierelor din calea atingerii coeziunii sociale în interiorul cartierelor urbane prin schimbarea mentalităţii persoanelor cu un nivel scăzut de educaţie, reducerea dependenţei de sistemul local /naţional de asistenţă socială, reducerea discriminării ocupaţionale la nivelul persoanelor de etnie romă, persoanelor cu dizabilităţi, femeilor peste 40 de ani, stoparea migrării forţei de muncă, precum şi alte măsuri de incluziune socială, care se urmăresc a fi promovate prin intermediul acestui proiect.
Pe parcursul a doi ani, cu sprijinul unui Grup de Suport Local (format din experţi din instituţii publice şi private), Universităţii „1 Decembrie 1918”, AMPOR, Municipiul Alba Iulia vizează în mod predilect elaborarea unui Plan Integrat de Acţiuni pentru Coeziune Socială şi dezvoltarea unor proiecte care: să acomodeze şi să armonizeze în trendul de evoluţie al economiei locale pentru următoarea perioadă de timp, interesele actorilor pieţii muncii – ale instituţiilor de formare (educaţie), cu ale angajatorilor (investiţiile în dezvoltarea capitalului uman local care să susţină dezvoltarea de noi locuri de muncă, competitive, motivante şi care să menţină forţa de muncă în activităţile economice locale) şi cu ale angajaţilor (care să devină interesaţi de participarea activă în programe de „life long learning” adaptate evoluţiilor tehnologice curente); să crească nivelul de implicare şi participare la viaţa şi deciziile publice ale cartierelor, în paralel cu dezvoltarea la nivel local a modelor de succes europene de management alcartierelor, în special a celor care se confruntă cu probleme sociale deosebite. Vor fivizate în mod explicit identificarea unor soluţii adaptate nevoilor rezidenţilor din cartierul “Lumea Nouă” – cetăţeni de etnie romă, care locuiesc în condiţii precare, ocupând ilegal domeniul public, nu deţin locuri de muncă şi preferă asistenţa socială oferită de cadrul legal în vigoare, în locul ocupării active”.
Derulând această îmbinare de fraze pompoase, ajungem la vorba poetului ”Înșirând cuvinte goale, ce din coadă au să sune”. Un amalgam de obiective, total generale, fără un rezultat concret, fără enumerare a unor măsuri directe, care să evidențieze schimbarea vieții comunității din cartiere, fără o prezentare a soluțiilor luate de administrația locală, pentru o viață mai bună a cetățenilor de etnie romă din cartierul ”Lumea Nouă”. Altfel, constatăm lipsa unei prezentări clare cum s-au cheltuit banii pentru atingerea obiectivelor înscrise în acest program.
Băieții de cartier, tot săraci
Un alt exemplu de irosire a banului public european este și proiectul intitulat ”Măsuri integrate de ocupare în cartiere”, parcă o copie a proiectului mai sus menționat, de această dată, obținut prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor. Proiectul s-a derulat în perioada 2010-2012, valoare lui fiind de 1,825,800 lei.
Obiectivul general, aproape identic cu cel al proiectului citat, îl reprezintă facilitarea accesului la servicii specializate şi pachete de formare profesională în vederea îmbunătăţirii măsurilor integrate de ocupare a șomerilor, a tinerilor, a persoanelor inactive și a celor aflate în căutarea unui loc de muncă la nivelul cartierelor.
Ce au făcut cu banii: ”Obiective specifice:
1.Identificarea şi eficientizarea masurilor inovatoare integrate la nivelul cartierelor prin elaborarea diagnozei urbane;
2.Identificarea de structuri suport in vederea mobilizarii nucleului economico-social si facilitarii accesului sau mentinerii pe piata muncii;
3.Elaborarea şi implementarea de planuri de acţiune individualizate;
4.Recunoşterea propriului potenţial de a deveni sustenabil pe piaţa muncii;
5.Creşterea expectanţelor şi aspiraţiilor profesionale pe masura potenţialului;
6. Furnizarea pachetelor de formare profesionala cu recunoastere nationala pentru 135 de beneficiari in vederea creşterii şanselor de angajare/autoangajare;
7.Creşterea numarului de persoane asistate pentru inceperea unei activitaţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri. Rezultate R1: Managementul proiectului a asigurat o implementare de succes a proiectului / R2:Diagnoza urbană și ghidul parrainage-ului elaborate / R3: Beneficiari informați, consiliați și mediați/ R4: Servicii de informare și consiliere personalizată corespunzătoare / R5: Beneficiari selectați și instruiți corespunzător / R6: Asistență și consultanță antreprenorială eficientă”.
Cum am spune în limbajul liber? Bla, bla, bla. Forme fără fond! Niciun cuvânt despre modul în care proiectul a adus schimbări în viața oamenilor din cartierele municipiului Alba Iulia. Doar cuvinte înșirate, în mod științific, despre o realitate virtuală, nicidecum de cea trăită de cei care trebuiau să beneficieze de acest proiect european. Banii nu au ajuns la oameni, ci la clientela administrativă a primarului Hava.
Poate nu e târziu, totuși, ca instituțiile abilitate să ia la bani mărunți cum s-au cheltuit fondurile europene cu aceste proiecte așa zis sociale, care nu au avut niciun efect în viața oamenilor. Doar i-au îmbăgățit pe alții, în timp ce unii au sărăcit, mai rău.
Autor: Radu Ciobotea
