În vremea persecuțiilor împotriva creștinilor, declanșate de împăratul Dioclețian (285-305), acesta a dispus, printre altele, să fie îndepărtați din armata romană toți soldații creștini.
Între aceștia s-a aflat și acest soldat veteran, pe nume Iuliu, care a fost adus la judecată la Durostor, în provincia Moesia Inferior, în fața guvernatorului Maxim și a fost acuzat că nu vrea să jertfească zeilor.
Guvernatorul a căutat să-l înduplece pe veteranul soldat să jertfească zeilor, arătându-i că nu este mare lucru să facă aceasta.
Sfântul Mucenic Iuliu s-a împotrivit însă. În discuția dintre Maxim și Sfântul Mucenic, acesta a arătat că este mai de preț să moară pentru Hristos, decât să țină seama de legile păgâne care îndemnau la cinstirea zeilor.
Văzând guvernatorul curajul și neclintirea lui Iuliu în credință, a poruncit să i se taie capul.
