Scriitorul Mario Vargas Llosa pariază pe victoria cărții, într-o societate în care modelele sunt furnizate de inovațiile tehnologice care eșuează, însă, în a conferi oamenilor credința și respectul aproape religios pe care le transmit cuvântul frumos scris și articulat.
Vargas Llosa mărturisește, într-un interviu acordat "El Tiempo", că meseria de scriitor este una mult mai ușor de asumat decât orice altă profesie pentru că se învecinează cu pasiunea. Ca orice meserie, scrisul are propriul regim de funcționare care, pentru autorul peruan, înseamnă a lucra șapte zile pe săptămână, dimineața și după-masa, niciodată seara, el recunoscându-se ca fiind un tip mai degrabă diurn. "Am perioade grele și mari exaltații. Dar îmi definesc scrisul ca pe un act de perseverență, încăpățânare și disciplină", spune Llosa, după ce din condeiul său au ieșit zeci de romane și nuvele.
Măsura succesului unui scriitor nu este dată de premiile literare, pe care le poate primi sau nu, fără ca asta să însemne că munca lui a reușit să schimbe ceva în felul în care oamenii percep lumea. "Fiecare scriitor rămâne cu un soi de anxietate", spune Llosa, pentru care adevăratul test este cel al timpului. Pe de altă parte, mari scriitori, ca Proust și Kafka, nu au fost recunoscuți ca atare de epoca în care au trăit, doar trecerea vremii confirmându-le valoarea operei literare.
Cartea, personaj privilegiat al anilor '80, '90, este acum mai vulnerabilă, amenințările venind din partea "culturii" tehnologice, care imprimă literaturii superficialitatea "de masă", dar care, spune senin scriitorul, nu va înlocui niciodată cuvântul scris. Mai mult, Llosa mizează pe carte, pariind că ea va ieși victorioasă din epoca pusă sub semnul supremației tehnologice.
La începutul anilor 1990, Vargas Llosa dublează aventura sa livrescă cu una politică, candidând la președinția țării sale natale, Peru. Acum, scriitorul încearcă să explice motivele care l-au determinat să intre în arena politică, unele dintre ele obiective, ținând de condiția omului de cultură din America Latină, iar altele date de felul lui de a fi. Miza implicării politice a scriitorului născut în America Latină este, în primă instanță, aceea de a denunța tarele totalitarismului de unde, de altfel, simpatia cu valorile stângii din tinerețe, când a luat parte la mișcarea revoluționară Utopia. Faptul că Fujimori, conducător dictatorial al Peru-ului și contracandidatul său la prezidențiale, a fost condamnat pentru actele sale este, fără doar și poate, o victorie a democrației: "Este ceva care s-a întâmpla, cred, pentru întâia oară, în America Latină".
Despre romanul la care lucrează de doi ani, "El sueño del celta" ("Visul celticului"), Llosa spune că s-a născut din biografia naționalistului irlandez Roger Casement, consulul britanic în Congo la începutul secolului XX, dar că ceea ce scrie el nu este o cronică istorică, ci un rod al imaginației. În orele în care nu scrie, Llosa citește cartea spaniolului Javier Cercas, "Anatomía de un instante".
Mario Vargas Llosa s-a născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia, împreună cu mama și bunicii materni, închipuindu-și că tatal lui e mort și că fusese un erou. Urmează cursurile unei școli militare din Lima, despre care a scris în primul roman, "Orașul și câinii" (1963). În 1955, Llosa se căsătorește cu o mătușă, de care divorțează pentru a se căsători cu verișoara lui, Patricia, detaliu biografic regăsit în "Mătușa Julia și condeierul".
"Războiul sfârșitului lumii", apărut in 1981, este, alături de "Conversație la Catedrală", cartea care i-a adus lui Llosa recunoașterea mondială, prin stilul ludic și istoric și miza de a denunța, literar, falsele ideologii secolului al XIX-lea. În 2005, îi apare volumul de memorii "Peștele în apă" care descrie, alternativ, copilaria și adolescența autorului până în 1958, când pleacă în Europa, și aventura sa politică de la începutul anilor 1990, când Vargas Llosa candidează la președinția Peru-ului.
