Actul 1 - Vama Veche
Dacă nu te aşterni la drum către mare la sfârşit de săptămână, ai toate şansele să ajungi relaxat pe plajă, fără nervii acumulaţi în aglomeraţia de pe drum. Am ales, astfel, o dimineaţă de marţi pentru a purcede din Bucureşti spre Vama Veche. Drum liber, întins, răsărit văzut pe autostradă, Constanţa.
Aici îţi trebuie ceva răbdare şi puţin Extraveral pentru a ieşi zdruncinat doar fizic din gropile primarului Radu Mazăre.
În România puţine sunt locurile în care merită să plăteşti cazare şi pentru că nimic nu se compară cu a adormi legănat de sunetul valurilor mării. Astfel, odată ajunşi în Vama Veche am optat, ca în fiecare vară, pentru cazare-instant, adică la cort. Pe plajă. Singurele probleme, mirosul puternic de alge rămase necurăţate, dar cu care te obişnuieşti rapid, şi gunoaiele din faţa "casei", rămase de peste week-end.
Taxa de campare afişată este de 3 lei de cort pe zi, dar nimeni nu a venit să ceară bani, probabil pentru că nimeni nu ar plăti. A plăti camparea în Vama Veche este ca şi cum ai plăti taxă pe aerul inspirat.
Fiind o zi de marţi, Vama Veche este aproape pustie. Puţine corturi, puţină lume pe plajă, mai ales dimineaţa, "când beţivii dorm" (vorba cântecului).
Totuşi, Vama nu mai e tocmai Veche pentru că unii se încăpăţânează să o înnoiască.
Pe lângă pista de biciclete a onor doamnei ministru Udrea a răsărit un mic bazar desprins de pe falezele din staţiunile de "familişti", din care lipsesc doar mesele de "alba-neagra".
Localurile amenajate până mai anul trecut pe plajă s-au mutat acum peste drum, dar sunt aproape goale. La Expirat se mai strânge ceva lume, în rest linişte. Stuf-ul, sau Ovidiu, a rămas pe loc şi continuă să fie cel mai populat loc din Vama Veche.
Aici se mai poate asculta încă Bolero-ul lui Ravel la răsărit, iar cafeaua încă se face la ibric. La Piraţi, locul rockerilor care parcă nu pleacă niciodată din Vamă, este mai linişte decât de obicei, iar Epava a fost înlocuită de o terasă la care peste zi se ascultă posturi de radio comerciale.
Recomandări pentru distracţie nu se prea pot face. Poţi să te aşezi la o terasă, sau lângă un foc la care se cântă la chitară sau, pur şi simplu, să stai în faţa cortului să aştepţi să cadă o stea sau să faci o baie nocturnă.
Odată cu apropierea sfârşitului de săptămână corturile încep să se îndesească pe plajă, iar vineri am spus "la revedere" Vămii pe anul 2009.
Concluzia la plecare: Vama Veche este tot mai nouă, şi nu neapărat într-un sens bun. Sentimentul la despărţire: Vama Veche nu ar fi trebuit salvată, ci respectată.
Intermezzo
Pentru a evita o trecere prin Bucureşti, ţinem drumul direct spre munte. Fiind vineri, aglomeraţia este doar pe sensul spre Litoral. De pe A2 ieşim spre Drajna, iar apoi pe ruta Slobozia – Urziceni ajungem în Ploieşti, unde grupul drumeţilor ia proporţii. Pornim spre Voina (judeţul Argeş).
Actul 2 – Munţii noştri
Trecând prin Târgovişte, ne îndreptăm pe un drum cu serpentine spre Câmpulung, de unde intrăm pe drumuri de munte. La fel de nereparate ca în Constanţa, pentru că pe aici nu a ajuns încă niciun program de dezvoltare a turismului.
După un scurt popas la Barajul şi Lacul Râuşor, ne-am continuat drumul până la Cabana Voina (950 m), din Munţii Iezer. Deşi am fi putut urca până la Cabana Cuca, am rămas pe loc, deoarece drumul forestier nu putea fi parcurs cu maşini cu garda joasă.
Cabanierul ne-a anunţat că în seara precedentă zona a fost "vizitată" de urs şi că mai are camere disponibile. Numai că, preţurile fiind destul de piperate în raport cu condiţiile, corturile s-au văzut din nou montate, de această dată pe pajiştea de lângă râul ce trece chiar prin faţa cabanei. Unde am aflat de la vecini că în ultima săptămână nu s-a arătat nici urmă de urs, de unde şi concluzia că "amabilul" cabanier încerca doar să-şi vândă marfa speriind turiştii.
După o mai bine de opt ore petrecute pe drum, prima seară în munţi a fost scurtă şi după un somn bun a venit şi ziua rezervată drumeţiilor.
Spre Cabana Cuca (1.210 m) am întâlnit peisaje pe care cel mai bine le pot descrie fotografiile (VEZI GALERIE FOTO), dar şi urmele turiştilor sălbatici care, deşi aveau lemne la discreţie pe drumul forestier, au găsit de cuviinţă să schingiuiască brazi de pe malul râului şi să-i lase doar pe jumătate tăiaţi. Traseul nostru s-a oprit la Cuca din mai multe motive: un accidentat şi ploaia care începuse să cadă.
După orele petrecute pe drum ne-am instalat la un frumos foc de tabără, iar a doua zi am ridicat tabăra şi ne-am întors în Bucureştiul cel de toate zilele.
Dincolo de relaxare şi voie bună, hârtia spune următoarele:
-aproximativ 1.000 de kilometri parcurşi cu un cost total de 200 RON (4 persoane);
-cazare gratuită în natură;
-alte cheltuieli - aproximativ 350 RON de persoană în 6 zile de vacanţă.
