Condiţiile extreme şi necesare sunt întrunite. România e într-o stare de slăbiciune cum nu se poate mai prielnică.
S-a vorbit suspect de mult despre caracterul economic al crizei. Această discuţie monotonă ca un munte de alibiuri tehnice nu spune nimic despre natura internă a falimentului colectiv românesc. Da, economia e în criză, dar asta nu e decât expresia statistică a unei presiuni externe amplificate de obişnuinţele gazdei. Criza a dezvăluit câteva dintre trăsăturile cele mai vechi, mai înapoiate şi mai răspândite ale vieţii româneşti.
Din acest punct de vedere, criza reprezintă un şoc general şi o şansă istorică. Ea poate deveni pretextul şi baza de operaţii ale unei redresări mult mai vaste decât reparaţia economico-financiară. Până acum, un singur politician a sesizat adevărata “locaţie” a crizei.
