Traian Băsescu, mogulii și stilul de viață a românilor puse sub semnul întrebării în editorialele de astăzi

Melania Mandas Vergu scrie în Gândul despre "Băsescu și coada clasei"

Afurisiți mai sunt și profesorii ăștia ai României. Nimic nu-i mulțumește, nici să hăhăi, nici să fi sobru. Oare așa o fi gândit, joi seara, președintele Băsescu în timpul celor câtorva zeci de secunde în care sala aplauda puternic nu vreo nouă șaradă băsesciană, ci întrebarea retorică a unei profesoare: "Credeți că mai avem răbdare până în 2015?" Nu pariez, deși mai că aș face-o. Risc însă să spun că, în acele momente, președintele Băsescu trebuie să se fi simțit iarăși elevul Băsescu dintr-a VII-a, care, după propriile-i declarații, nu i-a prea avut la inimă pe dascăli. Deși destinul politic al președintelui pare a-i confirma zicerea memorabilă de la deschiderea anului școlar 2005, la început de mandat - "n-am fost un elev prea sârguincios, dar am ajuns președintele României" - lansarea la profesorime de la acest sfârșit de mandat are darul să arate că unele lucruri rămân pe veci pe poziții adverse. Un elev mediocru - după propria-i caracterizare - nu-i va iubi și nu-i va înțelege niciodată pe hapsânii de profesori.

Radu Paraschivescu ne urează în Adevărul "Să vă îmbolnăviți sănătoși!"

Un lucru curios. De când Ronald Reagan a spus despre URSS că este „Imperiul răului“, America nu mai convinge în postura de „Imperiu al binelui“. Un lucru la fel de curios. De când au învățat să respire aer democratic, destui români regretă noxele dictaturii. Când le vorbești despre Nicolae Ceaușescu, unora dintre ei aproape că le joacă un licăr elegiac în pupile. Nostalgicii vin din două bazine profund diferite ca vârstă și practică întoarcerea în trecut neștiind prea bine ce regretă de fapt. Pe de o parte, există tineri cărora le pare rău după un timp pe care nu l-au cunoscut și de care au avut parte mediat, prin lecturi sau relatări grevate de o inevitabilă doză de subiectivism. Pe de alta, există vârstnici care nu regretă comunismul, ci vârsta pe care o aveau atunci. Le lipseau libertatea și telemeaua, dar măcar nu-ichinuia spondiloza. Teroarea celor 3 F - frică, foame, frig - era înfruntată prin curajul celor trei T: tinerețe, tutun, teribilism.

Mircea Marian declară în Evenimentul Zilei că "Și Băsescu îi îndrăgește pe moguli..."      

Într-adevăr, un scenariu ar fi ca viitoarea putere să le taie accesul la sursele de finanțare și să mobilizeze procuratura împotriva lor. Puțin probabil. Mogulii sunt o specie utilă tuturor politicienilor români, inclusiv lui Băsescu, iar dacă Vîntu, Voiculescu și Patriciu vor di s părea, ei vor fi înlocuiți rapid de oligarhii „buni”, care-l tămâiază pe actualul președinte.

Să ne amintim de câteva fapte. Care sunt trusturile care au beneficiat din plin de reclama plătită din bugetul ministerului condus de Elena Udrea? Realitatea-Cațavencu și Intact, compania lui Dan Voiculescu. Ce televiziune a sifonat banii Tarom și i-a făcut reclamă doamnei Ruxandra Brutaru, directoarea companiei, instalată în post de Radu Berceanu? Antena 1. Dar doamna Monica Iacob Ridzi unde a plasat banii Ministerului Tineretului? Tot în buzunarele domnilor Vîntu și Voiculescu.