Traian Băsescu, mogulii şi stilul de viaţă a românilor puse sub semnul întrebării în editorialele de astăzi

Melania Mandas Vergu

scrie în

Gândul

despre "Băsescu şi coada clasei"

Afurisiţi mai sunt şi profesorii ăştia ai României. Nimic nu-i mulţumeşte, nici să hăhăi, nici să fi sobru. Oare aşa o fi gândit, joi seara, preşedintele Băsescu în timpul celor câtorva zeci de secunde în care sala aplauda puternic nu vreo nouă şaradă băsesciană, ci întrebarea retorică a unei profesoare: "Credeţi că mai avem răbdare până în 2015?" Nu pariez, deşi mai că aş face-o. Risc însă să spun că, în acele momente, preşedintele Băsescu trebuie să se fi simţit iarăşi elevul Băsescu dintr-a VII-a, care, după propriile-i declaraţii, nu i-a prea avut la inimă pe dascăli. Deşi destinul politic al preşedintelui pare a-i confirma zicerea memorabilă de la deschiderea anului şcolar 2005, la început de mandat - "n-am fost un elev prea sârguincios, dar am ajuns preşedintele României" - lansarea la profesorime de la acest sfârşit de mandat are darul să arate că unele lucruri rămân pe veci pe poziţii adverse. Un elev mediocru - după propria-i caracterizare - nu-i va iubi şi nu-i va înţelege niciodată pe hapsânii de profesori.

Radu Paraschivescu

ne urează în

Adevărul

"Să vă îmbolnăviţi sănătoşi!"

Un lucru curios. De când Ronald Reagan a spus despre URSS că este „Imperiul răului“, America nu mai convinge în postura de „Imperiu al binelui“. Un lucru la fel de curios. De când au învăţat să respire aer democratic, destui români regretă noxele dictaturii. Când le vorbeşti despre Nicolae Ceauşescu, unora dintre ei aproape că le joacă un licăr elegiac în pupile. Nostalgicii vin din două bazine profund diferite ca vârstă şi practică întoarcerea în trecut neştiind prea bine ce regretă de fapt. Pe de o parte, există tineri cărora le pare rău după un timp pe care nu l-au cunoscut şi de care au avut parte mediat, prin lecturi sau relatări grevate de o inevitabilă doză de subiectivism. Pe de alta, există vârstnici care nu regretă comunismul, ci vârsta pe care o aveau atunci. Le lipseau libertatea şi telemeaua, dar măcar nu-ichinuia spondiloza. Teroarea celor 3 F - frică, foame, frig - era înfruntată prin curajul celor trei T: tinereţe, tutun, teribilism.

Mircea Marian

declară în

Evenimentul Zilei

că "Şi Băsescu îi îndrăgeşte pe moguli..."      

Într-adevăr, un scenariu ar fi ca viitoarea putere să le taie accesul la sursele de finanţare şi să mobilizeze procuratura împotriva lor. Puţin probabil. Mogulii sunt o specie utilă tuturor politicienilor români, inclusiv lui Băsescu, iar dacă Vîntu, Voiculescu şi Patriciu vor di s părea, ei vor fi înlocuiţi rapid de oligarhii „buni”, care-l tămâiază pe actualul preşedinte.

Să ne amintim de câteva fapte. Care sunt trusturile care au beneficiat din plin de reclama plătită din bugetul ministerului condus de Elena Udrea? Realitatea-Caţavencu şi Intact, compania lui Dan Voiculescu. Ce televiziune a sifonat banii Tarom şi i-a făcut reclamă doamnei Ruxandra Brutaru, directoarea companiei, instalată în post de Radu Berceanu? Antena 1. Dar doamna Monica Iacob Ridzi unde a plasat banii Ministerului Tineretului? Tot în buzunarele domnilor Vîntu şi Voiculescu.