TRADIȚII BIZARE. Episodul V: Metode înspăimântătoare de execuție

Taurul de bronz

Taurul de bronz a fost inventat de Perillos din Atena în secolul VI î.Hr., care i l-a dăruit lui Phalaris, tiranul din Agrigentum. Este un taur din bonz, de dimensiuni mari, gol pe dinăuntru și care avea pe lateral o ușă, prin care încăpea un om. După ce condamnatul era băgat înăuntrul taurului, dedesubt era aprins focul. Perillos a montat în capul taurului o serie de tuburi care să amplifice strigătele victimei, asemenea mugetului unui taur.

Spânzurare și ciopârțire

Era cea mai comună modalitate de a pedepsi trădarea în Anglia, trădarea fiind considerată cel mai grav delict pe care-l putea comite cineva. Metoda era aplicată doar bărbaților, femeile găsite vinovate de trădare fiind arse pe rug. Această modalitate de execuție a fost scoasă în afara legii abia în 1814.

Condamnatul era legat de o ramă de lemn și tras de un cal până la locul execuției. Era apoi spânzurat până era aproape mort. După aceea, victima era îndepărtată din ștreang și întinsă pe o masă. Acolo i se tăiau organele genitale și i se scoteau măruntaiele, care erau arse în fața ochilor condamnatului. Urma decapitarea și apoi tăierea în patru bucăți a corpului.

Bucățile din corpul condamnatului erau apoi expuse ca formă de avertisment pentru cei care erau tentați să comită delictul trădării.

Arderea pe rug

Era făcută în două moduri. Victima era așezată în centrul unui perete de bețe și paie și legată de un par, apoi spațiul dintre victimă și perete era umplut cu lemne acoperind-o complet. O altă metodă era alcătuirea unui morman de bețe și paie, care să ajungă la nivelul gleznelor victimei.
Dacă era practicată de un călău priceput, victima ardea secvențial: glezne, coapse și mâini, torace și antebrațe, piept, partea superioară a toracelui, față. Abia acum victima deceda.

Ling Chi

Ling Chi, execuția prin tăierea în bucăți mici, a fost practicată în China până în 1905. Condamnatului i se tăiau bucățele din brațe, picioare și piept. La un moment dat erau înjunghiați în inimă sau decapitați.
Potrivit unor relatări, aceste execuții puteau dura și zile întregi.

Tragerea pe roată

Victima era, pentru început, fixată de sol cu membrele larg desfacute și bine întinse. Apoi, sub fiecare încheietură erau trecute bucăți de lemn. Călăul zdrobea încheieturile victimei presându-le cu o imensă roată de lemn, întărită cu piese de metal. Procesul continua cu fracturarea oasele mâinilor și picioarelor celui condamnat. Odată membrele zdrobite, victima era legată de roată și lăsată să moară din cauza durerilor sau a dezhidratării. Cei care supraviețuiau supliciului puteau rezista zile întregi legați de roată, timp în care insectele și păsările se hrăneau în voie din trupul acestora.

Jupuirea

Jupuirea era metoda de execuție în care pielea condamnatului era îndepărtată folosind un cuțit foarte ascuțit. De obicei se încerca să se păstreze pielea intactă. Este o metodă foarte veche de execuție.
Potrivit relatărilor asirienii au jupuit pielea unui lider rival și au agățat-o apoi de zidurile cetății acestuia. Aztecii jupuiau victimele sacrificiului uman de obicei după ce acestea erau moarte. Deși această metodă de execuție este ilegală există relatări potrivit cărora, în 2000, soldații din Myanmar ar fi jupuit toți bărbații dintr-un sat Karenni.

Tăierea cu fierstrăul

În Evul Mediu una dintre metodele de execuție era tăierea condamnaților de vii cu fierăstrăul. Mai mult, victimele erau legate cu capul în jos, ideea fiind ca acestea să supraviețuiască și să fie conștiente cât mai mult timp, fapt ce era posibil datorită sângelui care continua să oxigeneze creierul acuzaților. Un condamnat supus unei astfel de execuții putea rezista până în momentul în care fierăstrăul îi atingea toracele.

Citește și

TRADIȚII BIZARE. Episodul I: Șase obiceiuri ciudate de nuntă din lume

TRADIȚII BIZARE. Episodul II: Obiceiuri ciudate la masă

TRADIȚII BIZARE. Episodul III: Obiceiuri barbare în lume

TRADIȚII BIZARE. Episodul IV: De la exorcism la botezul morților