Încrâncenarea dezbaterii pe tema împrumutului de la FMI a făcut să-mi crească interesul pentru acest subiect. L-am ascultat pe președintele Băsescu și i-am dat dreptate, apoi l-am ascultat pe Mircea Geoană, care îl contrazice pe președinte, și lui i-am dat dreptate, a vorbit Emil Boc, normal că i-am dat dreptate. Or, dacă la toți le-am dat, eu cu ce rămân? Cu abureala, bineînțeles. Toți au atâta dreptate că m-au năucit complet, de nu mai înțeleg nimic. E bine sau nu e bine să ia România împrumut? Este Fondul Monetar Internațional salvatorul națiunii? Cine ne lămurește?
Înainte era o vorba din armată: când n-ai ce face, cureți pușca și vorbești prostii. Acum, ea trebuie modificată, deoarece armata nu se mai face. Ca să nu stăm degeaba, acum mergem la televiziuni și spunem prostii, cu avantajul că măcar așa ne aude toată lumea. Analiștii de toate felurile, care împânzesc micul ecran, sunt ca mașina de ceață. Iar publicul, însetat de comentarii pertinente despre criză, se uită, cască gura și schimbă iute canalul pe telenovela Regina sau pe OTV. Păi, ce să facă săracul public? Măcar acolo lucrurile sunt clare, sunt prostii, dar fără pretenții de analiză.
Citește mai mult în România Liberă
