Ieri am văzut criza cu ochii. M-am dus la bancă să rezolv niște facturi și, când am intrat, am avut un mic șoc. În bancă era liniște ca la filarmonică între două părți ale unui concert. De la birouri se auzea câte o tuse care spărgea liniștea din jur, adâncă și gravă, întărită de sunetul discret și monoton scos de ventilatoarele calculatoarelor. Nici un client, nimeni. O întreb pe simpatica operatoare de cont cu care colaborez ce se întâmplă, dacă e pauză de masă sau dacă e închis cu prilejul zilei internaționale a creditului nerambursat.
Ea tresare și se ridica brusc în picioare cu urma butoanelor de la tastatură pe obraz, cerându-și scuze că a adormit. "Nu, nu e zi liberă, așa e atmosfera de la noi din bancă, mai relaxată. Nu se dau credite, nu se fac tranzacții, nu se mișcă bani, banca e declarată stațiune de odihnă și tratament", spune femeia, așezându-și părul ușor răvășit după somn. Bună idee, îmi zic! Sectorul bancar să treacă la Ministerul Turismului.
Citește mai mult în România Liberă
