Timp de cinci ani, patru miniștri, președintele și partidele parlamentare au clamat nevoia reformei radicale a învățământului din România

Noiembrie 2004. Mircea Miclea, care a stat nouă luni în fruntea Ministerului Educației, a promis o reformă prin calitate. Nu a apucat însă să o facă. A urmat Mihail Hârdău, care în doi ani și jumătate nu a avut mari realizări în modernizarea sistemului. Locul lui Hărdău la minister a fost luat de Cristian Adomniței pentru doi ani și jumătate. Pachetul său de Legi ale Educatiei a fost depus în Parlament în luna mai a acestui an. În primăvara lui 2008, președintele Băsescu a propus Pactul pentru Educație, semnat de toate partidele, apoi ignorat. În decembrie 2008 a fost numită în funcție la minister, Ecaterina Andronescu, care și-ar dori un Cod al Educației. Au apărut însă neînțelegeri cu președintele Traian Băsescu.

"Eu intuiesc de ce doamna Andronescu și sindicatele plimbă legile astea, și ar vrea să facă doar o descentralizare, dar nu o reformă profundă pentru că au intrat în aceeași logică împotriva educației elevului", a declarat Traian Băsescu.

"De trei luni încercăm în parteneriat, nu în cîrdășie, cu sindicatele asupra unor principii de descentralizare. Nu sunt venită cu pluta, știu sistemul de învățămînt.", a precizat Ecaterina Andronescu.

Mircea Miclea, președintele Comisiei prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniul educației, a explicat la Realitatea TV, stadiul în care se află pachetul de legi.

"În acest moment Guvernul are ceea ce nu a avut niciun guvern până acum. Un pact național pe care îl poate valorifica dacă dorește. Are un pachet de legi. Vine în Parlament și spune: ori legile acestea, ori Guvernul. Își asumă răspunderea în Parlament."

Concluzia: După cinci ani, România nu există un pachet de legi moderne ale educației.