Doamnelor, atenție, nu plângeți! E rândul bărbaților. Ziariștii britanici de la The Sun au adunat un top al celor mai plângăcioși atleți. Criteriul de bază - evenimentul să se fi consumat în spații largi, în văzul lumii, pe stadion, pe arene olimpice.
Primii de la coadă canotorii britanici Jonny Searle și Garry Herbert. Ei au lasat garda jos când au primit medalia de aur, în 1992 la Olimpiada de la Madrid.
Tenismenul Pete Sampras a izbucnit în plâns la ceremonia de retragere, în 2003 când fanii au început să-l aplaude frenetic.
Tiger Woods, cel mai mare jucător de golf al tuturor timpurilor apreciat și pentru faptul că în timpul competiției nu tresare, nu trădează nicio emoție s-a pus pe bocit în 2006, chiar în mijlocul terenului.
Campionul mondial la Formula 1 Mika Hakkinen a rămas pradă lacrimilor în 1999 când a pierdut Grand Prix-ul de la Monza.
David Beckham, fost căpitan al naționalei Angliei și-a arătat și el tristețea în mijlocul gazonului, în 2006 când a pierdut semifinala Campionatului în fața Portugaliei.
A plâns fără sfială și Andre Agassi. Dar și Bănel Nicoliță când a dat autogol în meciul Steaua- REal madrid în urmă cu trei ani. Dar și Viorel Moldovan, rapidist atunci, atunci când a pierdut campionatul în favoarea Stelei.
