Potrivit articolului, noul val al cinematografiei româneşti a devenit cunoscut la nivel internaţional cu "o capodoperă necruţătoare" - filmul sumbru al lui Cristian Mungiu "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", o poveste despre încercările unei tinere de a face un avort în regimul lui Nicolae Ceauşescu. "Dar realizatorii de film români sunt de asemenea capabili de cea mai întunecată comedie, precum regizorul
Cristi Puiu, şi o atitudine bogată şi complexă asupra nemerniciei acelor vremuri. Publicul britanic poate încerca să experimenteze satira stranie a lui Corneliu Porumboiu din
, lucrare bizară cu o aromă imposibil de definit".
Noul film al lui Cristian Mungiu este unul mai uşor şi comercial decât precedentul, potrivit cronicii făcută de jurnaliştii The Guardian şi celebrează 20 de ani de la căderea lui Nicolae Ceauşescu. Este o colecţie de episoade cinematografice despre viaţa în timpul regimului, garnisite cu dispreţ, suprarealism şi umor macabru. Mungiu este singurul scenarist al filmului, însă a "sub-contractat" regia unui grup de alţi regizori Ioana Uricaru, Hanno Höfer şi Constantin Popescu. Poveştile sunt bazate pe mituri urbane - zvonuri despre absurdităţile ridicole pe care românii le-au suferit sub regimul comunist.
"Este comparabil cu piesa a lui Bertolt Brecht, însă are un umor mai sec, mai viclean. Descrie unele dintre poveştile din film, printre care şi cea a unei persoane care retuşează fotografiile lui Ceauşescu pentru a-l face pe acesta să arate la fel de înalt şi impozant precum Giscard d'Estaing. Dar cel mai bun mini-film este povestea unei familii înfometate, la fel ca restul românilor, care decide că cea mai bună metodă de ucidere a unui porc este gazarea, în locul tradiţionalei metode de tăiere, pentru ca vecinii să nu afle că au carne de porc. Este o farsă extrem de tensionată care îmi aminteşte în mod plăcut de al lui Alan Bennett", consideră jurnaliştii The Guardian.
"Râsetele întunecate sunt modalitatea României de a se menţine normală, nu doar în acele vremuri, ci într-un fel, şi acum. Comedia este un mod de a privi înapoi la oroarea de atunci fără mânia şi disperarea care devin insuportabile".
