A fost una dintre cele mai faimoase prezentări în PowerPoint din istorie. „De natură a schimba jocul", „foarte semnificativă" și „dramatică", așa au calificat-o consilierii premierului israelian Benjamin Netanyahu.
Pentru mulți dintre cei care au văzut-o nu a fost dezamăgitoare. Pe 30 aprilie dl Netanyahu a dezvăluit 55.000 de pagini furate de spionii israelieni, per total nu mai puțin de o jumătate de tonă de material referitor la programul nuclear iranian.
S-a mândrit cu fotografii ale unor dispozitive de test și cu tipare de focoase. „Arhiva atomică secretă" demonstrează dincolo de orice îndoială, afirma dl Netanyahu, că Iranul a încercat ani de zile să producă arme nucleare.
Prezentarea părea destinată unui auditoriu format dintr-un singur om: președintele Donald Trump, care trebuie să decidă până pe 12 mai dacă va retrage SUA dintr-un acord în virtutea căruia Iranul a acceptat să-și oprească programul nuclear în schimbul ridicării sancțiunilor. Alți semnatari, între care Regatul Unit, Franța și Germania, au încercat să-l convingă pe dl Trump să rămână în acord. Ei au colaborat cu America în încercarea de a repara ceea ce președintele consideră a fi lacunele fatale ale acordului. Însă dl Netanyahu a declarat că acordul s-a „bazat pe minciuni", drept care nu ar fi trebuit să fie încheiat vreodată.
Problema cu argumentul dlui Netanyahu este aceea că aproape toată informația pe care a prezentat-o el a fost deja documentată de Agenția Internațională a Energiei Atomice (IAEA), încă dinainte de 2015.
Benjamin Netanyahu a fost contrazis de un fost șef al CIA. Michael Hayden spune că premierul Israelului nu a venit cu nicio noutate când a arătat că Iranul nu a pus capăt programului său nuclear. Sunt lucruri pe care serviciile americane le știau de mai bine de 10 ani, spune el. Iar actualul Secretar de Stat al SUA, și el fost șef CIA, a avut o declarație mai nuanțată, spunând că Washingtonul avea cunoștință de documentele prezentate în Israel.
În ciuda dezmințirilor Iranului cum că programul său nuclear nu urmărea decât obiective civile, IAEA și guvernele occidentale nu se îndoiau mai deloc că scopul lui era obținerea armelor nucleare. Serviciile secrete americane au concluzionat că Iranul și-a suspendat cea mai mare parte a activității sale nucleare militare în 2003, deși unele elemente au continuat. De fapt, tocmai din acest motiv America și ceilalți au căutat să încheie acordul nuclear.
