Ţara Chioarului îşi atrage turiştii cu produse naturale şi obiceiuri tradiţionale

Cum mergi din Baia Mare, vreo 35 de kilometri, la un moment dat faci dreapta pe un drum plin de grohotiş. O să te cam zgâlţâie maşina, dar e de-ajuns să priveşti în jur că uiţi de tot. Pădurile umbroase şi văile largi te îndeamnă să te opreşti un pic şi să respiri aer curat şi tare. Curând dai şi de Buteasa Râu. De fapt câteva casuţe, pe ici, pe colo.

Pe cărare în sus, ne întâlnim cu Victor Mateuţ. Moroşan adevărat, gospodar straşnic, om învăţat de mic cu munca. Îşi aduce turma de capre de la păşune către casă. Ne invită şi pe noi, dar ne grăbim, pentru că la nea Victor în gospodărie, totul se face după un program riguros. Caprele trebuie mulse de trei ori pe zi, şi tot de atâtea ori se face brânza, caşul sau urda. Îl ajută fiul său. Muncesc amândoi cât e ziua de lungă.

Laptele de capră e cel mai sănătos, spune nea Mateuţ.

De altfel, localnicii se mândresc că tot ce iese din gospodăria lor este natural. Mai puţin, dar mai bun. Şi, ca să ne dumirim, ne arată cum se face caşul. Mai întâi, laptele se strecoară, ca să fie mai curat. Apoi, se pune cheagul, se amestecă bine şi se pune la stat.

Şi ce iese din mâna gospodarilor...Brânză mai sărată, să ţină, caş dulce sau urdă de ţi se topeşte în gură. Iar acum e rândul lui tanti Smaranda să-şi arate măiestria. Aşa că încinge repede o plăcintă creaţă. Bunătate de aluat copt bine, cu umplutură de brânză. Reţeta nu-i grea, dar îţi trebuie îndemânare şi mai ales, experienţă.

Se-ncinge bine focul, iar plăcinta se coace pe sobă, în tigaie. Şi când vezi cum sfârâie pe toate părţile, iar umplutura se topeşte un pic, îţi lasă gura apă. Iar dacă ai apucat să guşti, apoi tot ai mânca. Deşi te saturi repede. Zic oamenii că cine reuşeşte să mănânce o plăcintă creaţă la o masă, ăla e barbat.

Şi dacă eşti prea sătul ca să pleci la drum, poţi să şi înnoptezi la familia Mateuţ. Gospodarii au grijă să ţină tot timpul o odaie pregătită numai pentru oaspeţi. Cât despre bani, e la mica înţelegere.