Pentagonul încearcă să accelereze un program de producere a unor bombe antibuncăr foarte puternice, pe fondul unei intensificări a amenințării nucleare reprezentate de Coreea de Nord și Iran.
Bomba de peste 13 tone numită Massive Ordnance Penetrator sau MOP, care este încă în teste, este destinată să distrugă buncăre aflate la mare adâncime și care nu pot fi distruse cu bombele folosite în prezent.
În cazul în care Congresul va aproba suficiente fonduri pentru acest program, bombardierul B-2 produs de Northrop Grumman Corp, nedectabil de radare, "va fi capabil să transporte aceste bombe în jurul lunii iulie 2010", a declarat Andy Bourland, un purtător de cuvânt al Aviației americane. "Aviația și Departamentul Apărării analizează posibilitatea de a accelera programul", a spus el. "Au existat discuții cu patru comisii din Congres care supervizează programul, dar nu s-a luat o decizie finală".
Bomba de mare precizie construită de Boeing Co. ar putea deveni cea mai mare bombă convențională folosită vreodată de Statele Unite. Conținând aproape 2,5 tone de explozibil, aceasta ar avea o putere de zece ori mai mare decât predecesoarea sa, BLU-109, potrivit Defense Threat Reduction Agency din cadrul Pentagonului, care a finanțat și gestionat programul.
MOP ar avea o masă cu o treime mai mare decât GBU-43/B Massive Ordnance Air Blast (9,5 tone), considerată "mama tuturor bombelor", care a fost testată de două ori în Florida în 2003. MOP are o lungime de șase metri și este construită pentru a fi lansată de un B-52 sau de un B-2. Poate pătrunde până la o adâncime de 61 de metri sub pământ înainte de a exploda, potrivit Aviației americane.
Instalațiile nucleare pe care Occidentul suspectează că le-ar avea Iranul și Coreea de Nord sunt subterane, se crede, pentru a fi detectate mai greu și a le spori șansele de a supraviețui unui atac.
În cazul în care Congresul va fi de acord, compania Boeing, al doilea furnizor al armatei americane, ar putea primi în termen de 72 de ore contractul pentru producerea în serie a bombelor MOP.
Atât Comandamentul american din Pacific, care conduce planificarea militară pentru zona în care se află Coreea de Nord, cât și Comandamentul Central, responsabil de zona în care se află Iranul, par să sprijine accelerarea acestui program, potrivit lui Kenneth Katzman, expert în Iran la Serviciul de Cercetare al Congresului. "Este foarte posibil ca Pentagonul să încerce să trimită astfel un semnal mai multor țări, în special Iranului și Coreei de Nord, că Statele Unite dezvoltă o opțiune militară viabilă împotriva programelor lor nucleare", a explicat Katzman. El nu crede însă că accelerarea programului înseamnă că Statele Unite au, în acest moment, intenții clare de a-l folosi.
În timpul unei vizite la Ierusalim de săptămână trecută, secretarul american al apărării Robert Gates a încercat să asigure Israelul că deschiderea președintelui Obama spre dialogul cu Iranul nu înseamnă că Statele Unite au redus vigilența în ceea ce privește această țară.
Iranul afirmă că activitățile sale de îmbogățire a uraniului nu urmăresc decât să producă energie și a refuzat să le pună capăt. La rândul său, Coreea de Nord a răspuns unei noi serii de sancțiuni a Organizației Națiunilor Unite, impuse după efectuarea celui de-al doilea test nuclear, anunțând că își va relua producția de arme nucleare.
