Se spune că, odinioară, dacii urgisiţi de romani îşi găseau acolo adăpost. Apoi, primii creştini se odihneau în "paturile" primitoare, săpate de ape. Mai târziu, păstorii de prin partea locului poposeau pentru câteva zile, iar, după ce au descoperit-o, speologii o preţuiesc pentru galeriile-labirint fascinante.
Seamănă cu o casă fără etaje, perfect plană, cu odăi bine conturate şi
cămăruţe săpate de ape. O peşteră tipic dobrogeană. Nu este atât de
spectaculoasă ca una de munte, dar Peştera Limanu parcă te cheamă
tainic să o descoperi. Mare atenţie însă! "Trebuie să ne echipăm bine şi numai cu ghid, pentru că este o peşteră labirintică şi te poţi
pierde foarte uşor", a spus speologul Mihai Baciu.
"În această peşteră, în mod particular calcarul este o reţea, nişte galerii în linii drepte, la 90 de grade şi din cauza asta are o formă mai labirintică decât alte peşteri din România", a explicat acesta.
Localnicii îi mai spun şi Peştera de la Baltă sau La Icoane. "Balta"
este Lacul Mangalia, iar "icoanele" sunt chipurile scrijelite în
calcar, parcă dintotdeauna. Speologii o preţuiesc pentru galeriile ei
întortocheate şi pentru felul în care apa s-a jucat în pământul moale.
Datorită reţelei de galerii întortocheate, aproape labirintice,
peştera Limanu este unică în ţara noastră şi, în mod special datorită
felului în care apa a săpat aceste galerii în pământ.
"Aici avem o morfologie foarte interesantă a galeriei, adică avem un
"buzunar" care la prima vedere zici că este săpat de om, e ca un fel de
sală în care apa nu are unde să se ducă şi de fapt totuşi geologii spun
că este un buzunar săpat de apă", a mai spus speologul.
Douăsprezece grade, atât sunt înăuntru. Un loc ciudat, un adăpost pus
la cale de natură. Zice-se că aici a locuit un prinţişor - stăpânul
ţinutului după domnia lui Burebista - şi că dacii se refugiau în
pântecul peşterii de teama romanilor. Dar cine mai ştie? Poate doar
rămăşiţele istorice găsite aici şi apa care s-a retras tulbure dincolo
de deal.
