Aleșii noștri (...) habar nu au că din cultură se scot bani foarte mulți, dacă nu te repezi, pe termen scurt, să scoți unt din piatră seacă și să distrugi egoist totul în jur.
Bazaconia cu „centrul istoric” al Bucureștilor se întinde nepermis. Ea a început acum vreo 20 de ani, când s-a zis că dacă am scăpat de comunism ar fi cazul să arătăm ceva mai mult respect pentru trecut. Unii au dat din cap, alții nu. Ceaușeșcu avea obiceiul să se drapeze în mare apărător al tradiției. Se afișa bucuros ca un continuator al câtorva voievozi, dar prefera la concret să demoleze centrele vechi ale orașelor.
Așa s-a întâmplat în câteva orașe de tradiție, care au rămas fără urmele istoriei lor și s-au trezit în schimb cu măgăoaie tip: sediul PCR, sala sindicatelor, hotelul partidului, pe locul unde fuseseră biserici: primării, cafenele, redacții, școli. Sute de ani de viață au fost distruși fără milă. Clădirile aveau păcatul că aminteau unora faptul că istoria nu începe cu dictatorul. Punea în loc huidume mizere, împopoțonate, de un prost gust aiuritor. Peste tot unde degetul său arăta o clădire, buldozerele făceau ravagii.
Citește mai mult în Adevărul
