Criza din mass-media este una firească. Ea vine în contextul unei crize financiar-economice fără precedent după anii 40. Jurnalismul, indiferent de mijlocul de exprimare, nu avea cum să fie exceptat. Dacă afacerile nu merg, banii alocaţi pentru imaginea unui produs sau serviciu sunt mai puţini. Întotdeauna primele bugete sacrificate într-o firmă sunt cele pentru publicitate. Este o tactică greşită („reclama e sufletul comerţului“… mai ales în vremuri grele), dar aşa se întâmplă conform unei cutume greu de schimbat. Efectul pentru televiziuni (principalul consumator de publicitate, peste 80%) este extrem de negativ. Nici pentru ziare şi posturile de radio situaţia nu e mai puţin dramatică. Banii încasaţi din publicate în 2009 sunt jumătate faţă de 2008.
Câteva televiziuni vor dispărea, altele îşi vor reduce drastic cheltuielile/programele pentru a supravieţui. Altele se vor vinde întregi sau părţi din ele. Unii vor prefera să se comaseze, să treacă în doi, în trei, peste situaţia asta.
