Statele în care munca la negru este extinsă sunt mai afectate de criză decât celelalte

Munca la negru limitează, de asemenea, şi creşterea economică a unei ţări. Studiul arată că o creştere a muncii la negru cu 10 puncte procentuale echivalează cu o reducere a diversificării exporturilor cu 10%. Potrivit raportului OMC, ţările analizate au pierdut, în medie, 2 puncte procentuale din creşterea economică din cauza muncii la negru.

Studiul mai arată că globalizarea şi liberalizarea comerţului nu au permis îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din ţările în curs de dezvoltare. În aceste ţări, circa 60% din forţa de muncă lucrează la negru, fiind astfel în afara legislaţiei muncii şi neputând beneficia de programe de protecţie socială.

Nivelul muncii la negru variază în funcţie de regiune. Astfel, el se situează la circa 30% în mai multe ţări din America Latină şi atinge 80% în anumite ţări din Africa Subsahariană şi din Asia de Sud-Est.

"Comerţul a contribuit la creştere şi dezvoltare în lume. Însă acest fapt nu a însemnat neapărat o îmbunătăţire a calităţii locului de muncă", a declarat directorul general OMC, Pasal Lamy.

Rata populaţiei active angajată fără forme legale nu s-a redus decât foarte puţin odată cu accelerarea creşterii economice şi cu deschiderea comerţului, potrivit OMC. Din contră, în majoritatea cazurilor, studiul a constatat că ponderea a rămas constantă sau chiar s-a majorat în unele ţări, mai ales din Asia.

Însă tendinţa nu este inevitabilă: "Pentru a crea locuri bune de muncă, liberalizarea comerţului trebuie să fie însoţită de politici interne adecvate", a subliniat Lamy.

În România, economia subterană este estimată între 36% şi 39% din produsul intern brut (PIB). O analiză a Ministerului Finanţelor din luna februarie estima că munca la negru a adus în primele nouă luni din 2008 prejudicii statului de peste 29,5 miliarde lei, reprezentând 50,8% din economia subterană.

Potrivit analizei, cea mai mare pondere în economia subterană este reprezentată de neplata contribuţiilor pentru salarii şi plata salariilor "la plic" - 29,6 miliarde lei (circa 5,8% din PIB) -, urmată evaziunea fiscală ca urmare a neplăţii TVA - 23,8 miliarde lei (4,6% din PIB) şi sectorul informal - 4,7 miliarde lei (0,9% din PIB).